Romania a evitat clauza de salvgardare in domeniul agriculturii. Se poate spune ca ministrul Dacian Ciolos a debutat bine in mandatul sau. Dar mari probleme, de natura structurala, raman in agricultura.


Cu circa o luna in urm

Romania a evitat clauza de salvgardare in domeniul agriculturii. Se poate spune ca ministrul Dacian Ciolos a debutat bine in mandatul sau. Dar mari probleme, de natura structurala, raman in agricultura.

Cu circa o luna in urma am participat (alaturi de alti europarlamentari) la o dezbatere la Ministerul Agriculturii; au fost acolo si reprezentanti ai principalelor organizatii ale fermierilor autohtoni. Si cu acest prilej s-a vorbit despre neajunsuri majore din agricultura si zootehnie, despre decalajele ce ne despart de cele mai multe dintre tarile din UE. Cativa dintre participanti au deplans "lipsa unei strategii" in domeniul agriculturii.

Au temei sa se planga fermierii romani. Dar analiza retrospectiva, diverse constatari isi epuizeaza iute rolul daca nu deschid cai realiste de actiune, in functie de circumstante prezente si probabile. Nu putem sa intram intr-o masina a timpului si sa refacem parcursul tranzitiei. Cu datele structurale prezente si cu posibilitatile pe care le avem trebuie sa dezvoltam agricultura, sa modernizam spatiul rural.

A trecut aproape neobservat articolul semnat de ministrul Ciolos impreuna cu ministrul francez al agriculturii, Michel Barnier, in 7 decembrie, 2007; textul "Pentru o politica alimentara, agricola si rurala europeana" a aparut intr-un cotidian romanesc. Articolul mentionat (pe care il numesc scrisoare publica) ofera o schita de vizualizare a agriculturii in ansamblul activitatii economice si, mai ales, imagineaza repere pentru proiectul de reforma a politicii agricole comune (PAC). Aceasta din urma detine, in prezent, circa 40% din bugetul UE si formeaza o tema foarte controversata intre tarile membre. Unele tari cer scaderea drastica a cheltuieilor pentru PAC, alte tari (intre care Franta si Romania) doresc protejarea acestui capitol din bugetul UE. Faptul ca cei doi ministri au semnat textul amintit indica ca cele doua tari se posteaza pe pozitii comune in perspectiva discutiilor din 2008 si 2009 privind revizuirea structurii bugetului UE (negocierile efective ar trebui sa inceapa in 2011). As mai semnala un aspect demn de notat. Este foarte rar sa vezi un ministru roman ca semneaza un text alaturi de un omolog european. Ce a facut ministrul Ciolos este laudabil, mai ales ca textul ilustreaza un mod in care Romania isi poate cladi strategia in promovarea intereselor sale agricole in Uniune.

Doresc insa sa semnalez aspecte care ne diferentiaza de Franta si care trebuie sa fie in atentia expertilor nostri, a celor care vor reprezenta Romania in Consiliul European. Nivelul de dezvoltare al agriculturii noastre este mult inferior celui din Franta, ceea ce face ca impactul unei reduceri masive a subventiilor (platilor catre fermieri) sa fie considerabil mai sever la noi. Terenurile noastre sunt mici, chiar foarte mici. Tendinta in UE este de a finanta culturi practicate pe suprafete optime - care ar reclama subventii mai mici. Noi avem multa agricultura de subzistenta, ceea ce complica eligibilitatea pentru beneficii financiare. Cred ca sunt cateva cai de mers avand in vedere datele problemei pentru Romania. Sa promovam teza ca pamantul devine un bun strategic, precum energia (tinand cont de incalzirea globala si cresterea cererii de alimente); la acest aspect fac aluzie si cei doi ministri in textul mentionat. Sa incadram dezvoltarea agricuturii in ansamblul modernizarii rurale, care ar putea elibera din supraoferta de munca din agricultura. Sa valorificam la maxim perioada ramasa din exercitiul financiar 2007-2013, cand structura bugetului UE este in linii esentiale data.

Oricum, trebuie sa ne asteptam la negocieri la sange cu tarile care doresc restructurarea bugetului UE in defavoarea sectorului agricol. Sa avem totodata in vedere ca PAC este sub un tir continuu in dezbaterile din OMC si in alte foruri din cauza subventiilor interne practicate - care descurajeaza productia in tari sarace (aici s-ar putea contraragumenta ca exista o tendinta de crestere a preturilor la materiile de baza, pe plan mondial).


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.