Sa ne cunoastem scriitorii � Radu Sergiu Ruba

Borges printre noi?
Nu l-as asemana pe Radu Sergiu Ruba cu Borges dintr-un reflex facil al observarii unei chestiuni in fond exterioare. Nici pentru ca el este un excelent vorbitor de spaniola.

Ci numai pentru ca viata i se desfasoara intr-un mediu saturat de livresc, de eruditie si poliglotie si mai ales pentru ca nici un gen literar nu-i este strain. A publicat proza, poezie, eseu, traduceri. Eruditia, memoria si viteza lui de reactie se vad cel mai bine in eseuri si interviuri, asemeni marelui argentinian.

Mi-l amintesc pe Radu Sergiu Ruba de la sedintele cenaclului Universitas citind in Braille in intuneric dupa ce portareasa-securista ne stinsese lumina ca sa nu ne putem continua sedinta. In anii aceia mai ales, aparitia unor carti precum "Cuvint inainte", de Cristian Popescu, si "Iluzia continua", de Radu Sergiu Ruba, au fost niste mari evenimente si nu numai pentru noi.

Fantastul Ruba, autorul unuia dintre cele mai interesante romane despre Revolutie, "Demonul confesiunii", isi da masura mai ales in speciile literare ale preciziei si "volubilitatii intelectuale", ca sa zic asa. In cei 20 de ani de la debut, arta lui Radu Sergiu Ruba a evoluat sub zodia echilibrului si a luciditatii. Stralucitoare prin reflexia luminilor gandirii, pana si poezia sa pastreaza sub stratul jucaus-intimist mari zone de gravitate si reflectie filosofica. Cu atat mai mult eseul! Cultura vasta si experienta existentiala bogata duc adesea la memorabile formule apoftegmatice. Scrisul lui Ruba are o inaltime si o raceala clasice, ventilate de spiritul ludic si spontaneitate. Interlocutor cu mare farmec, Radu Sergiu Ruba este mai ales un poet solar, echilibrat, de remarcabila elevatie estetica. Dar si un eseist care nu stie sa plictiseasca.

In cazul lui Ruba, toate eseurile, exact ca si prozele sale, demonstreaza digitatia superioara a unui maestru care interpreteaza un simplu cantecel comic cu aceeasi virtuozitate ca si o simfonie. Unele nici nu sunt decat "momente" in care hiperrealismul e transformat in grotesc post-modern prin intercesiunea perceptiei monstruos maritoare a autorului.

De altfel, Radu Sergiu Ruba mizeaza mereu, indiferent de gen, pe volumul sau imens de cunostinte in cultura si istorie, ca si pe fabuloasa lui memorie in materie de carti si citate, comparabila doar cu a lui Jorge din Burgos.

Nu intamplator, autorul se intoarce in anii '50, despre care scrie si un roman, autorul cunoscand cu mare precizie amanunte inedite despre aceasta perioada nenorocita si insuficient stiuta din istoria recenta. Asa se petrec lucrurile si cu o proza mai veche a lui Ruba, ale carei surse le regasim in eseurile despre aparitii mariale: "Suzana". Intr-un sat prin care trece o "Suzana", adica o "mocanita", o icoana facatoare de minuni creeaza aparitia miraculoasa a Fecioarei. Un maior de Secu' incearca sa anihileze miracolul si mai ales efectul lui psihologic "deportand" icoana.

Romanul "Demonul confesiunii" confirma calitatile enumerate mai sus, iar cititorul le va descoperi el insusi fara nici o ezitare. Volumele de poezie "Gratia-Dizgratia" si "Marginal" sunt lucrari de maturitate artistica, in care Ruba isi valorifica pe deplin experienta.

Radu Sergiu Ruba are talentul si tenacitatea unui poet si prozator de prima importanta, pe care le etaleaza in eseu cu un farmec si o exactitate ce amintesc si de Huxley.
Horia Garbea

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe