Pretuit. De Sfantul Ion, atacantul lui Dinamo a primit o multime de mesaje de felicitare Ionel Danciulescu s-a trezit ieri pe la ora zece si jumatate. O zi normala pentru el. Cel putin, asa spune. Si-a citit, cu greu, textele de pe mobil. A sarit apoi din pat, a mai aruncat o privire pe lista cu invitatii si... la treaba. Pregatiri pentru petrecere! - La multi ani, Ionel! - Multumesc! - Ce faci? - Ce sa fac? Pe acasa. - Te pregatesti pentru petrecere? - De ce spui asta? - Pai, e ziua ta. - Nu e. Ziua mea este cea de nastere. - Si asta e. - Pentru mine e una normala. - Cine te-a felicitat primul? - Nu stiu, pentru ca m-am trezit pe la ora zece si jumatate si cand am luat telefonul, am vazut ca sunt o multime de mesaje acolo. Nu mai stiu care a fost primul. - Asta inseamna ca nu e o zi oarecare pentru tine. Invitati? - Bine. Familia si prieteni de familie. - Nu si colegi de echipa? - Fara! Nu ca n-as fi vrut, dar sunt plecati cu totii. Ne intalnim miercuri, atunci cand e reunirea lotului. - Si ce-ai pus pe masa, asa, ca-n familie? - Cate putin din toate. Cine a fost a avut de ales. - Cel mai frumos cadou? - Cadou... Mi-au ajuns urarile pe care le-am primit. - Ce-ti propui pentru acest an? - Sanatate si sa urcam in clasament!