Franchetea imprudenta a Omului care aduce cartea si umorul cu care Dan C. Mihailescu vorbeste si scrie despre lecturile si subiectivismele sale il recomanda drept unul dintre putinii critici literari pe care te poti bizui.

Nu te intreb care e ultima carte pe care ai citit-o, ci care e ultima carte pe care n-ai putut-o lasa din mina in ultima vreme?

Am luat-o cu mine la Praga (unde am avut norocul sa petrec, impreuna cu sotia mea, Tania, Craciunul si Revelionul, intr-o minunata singuratate in doi): Marguerite Yourcenar, „Lettres à ses amis et quelques autres". Un regal de 700 de pagini.

Te simti o victima a lecturii obligatorii?

Da, m-am simtit tot mai condamnat in ultimii doi, trei ani. Si mai intoxicat, umilit, debusolat. Si netrebnic. Nu citesc realmente din placere decit citeva saptamini pe an. Restul e rutina, prestare de servicii.

Care sint clasicii la care te intorci din motive personale?

Eminescu, din care-mi recit uneori cu voce tare, ca terapie. Apoi batrinul Caragiale, la care nu stiu cum se intimpla, dar fac foarte des apel, cu cele mai diverse motive si in cele mai surprinzatoare contexte. Si Cioran (daca-l putem socoti printre clasici), ale carui „Caiete" le deschid adesea la intimplare: oriunde nimeresc, gasesc exact ce-mi face bine.

Cum ti se pare „Orbitorul" lui Cartarescu, incheiat si definitiv?

O splendoare orbitoare si unica la modul absolut in literatura noastra. Coplesitoare sfidare pentru critica literara. Adica demna de o hermeneutica „inspaimintatoare", asa cum numai... Mircea Cartarescu ar putea-o face. Altminteri, ne-a transformat pe toti in simpli glosatori.

Dintre tinerii autohtoni in cine ai mai multa incredere si care dintre ei te-ar putea surprinde la a doua carte, ca sa zic asa?

Stai asa, ca m-ai amutit. Realizez cu stupoare ca n-am incredere si asteptari anume de la nimeni. Mai sint tineri Dan Stanca, Radu Aldulescu sau Daniel Banulescu? Mai pot face figura de simple sperante Ioan Es. Pop, Filip Florian si Florina Ilis? Nu. Cel mult sa spun ca visez la un Paul Cernat care sa scrie o bucoavna despre generatia 27 cu aceeasi aplicatiune revarsata asupra unui subiect - avangarda - care literar, esteticeste, nu reprezinta mai nimic.

Daca ti-ai deschide o editura, caror politicieni autohtoni le-ai publica memoriile fara sa le citesti manuscrisul?

Nici unuia. Dar cu siguranta m-as bate pentru memoriile generalilor Iulian Vlad si Victor Atanasie Stanculescu, ca sa nu mai spun de cele ale colonelului Victor Achim, „tatal" Uniunii Scriitorilor.

Pune-te in situatia unui cititor debutant si ambitios. Daca incepi serios cu clasicii obligatorii, universali si romani, nu mai ajungi niciodata la zi. Daca incerci, riguros, drumul invers, imbatrinesti pina sa ajungi la Balzac. Care ar fi calea de mijloc?

Am vorbit in nenumarate rinduri, in Bucuresti si in provincie, cu grupuri de tineri mai mult sau mai putin cititori, spunindu-le ca esential, inainte de orice, este sa munceasca fiecare pentru a se autocunoaste. Doua conditii sint vitale: sa te simti bine in pielea ta si sa nu faci rau in preajma. Daca te simti bine, ca fiinta morala, facind sport, sex, muzica, alpinism, alcoolism sau orice altceva in loc de lectura - foarte bine, n-ai nevoie de carti. Daca te simti un om implinit, senin, armonios in absenta culturii, n-ai decit sa nu deschizi niciodata o carte. DAR daca NU, apai atunci cauta-ti un indrumator, du-te ucenic la un Mester sau macar la un prieten mai mare, pe care-l vezi ca a ajuns asa cum te visezi tu, si cere-i o lista de zece, douazeci de carti formatoare. Nu mai mult. Si mergi numai si numai la virfuri. Functioneaza perfect si aici stravechiul „nu m-ai fi cautat, daca nu m-ai fi gasit".

Daca imi da prin cap sa nu mai tin in biblioteca decit o carte din fiecare autor, ce carte scrisa de Dan C. Mihailescu imi recomanzi?

Nu una scrisa, ci (doar) tradusa de mine: „Cunoasterea inutila", de Jean-François Revel.

Cartile omului care aduce cartea Dan C. Mihailescu (n. 1953) a debutat publicistic in 1974, in „Romania literara". Premiul Uniunii Scriitorilor in 1982 (pentru debut) si in 1999 (pentru traducerea integrala a dramaturgiei lui Eugen Ionescu). Premiul Consiliului National al Audiovizualului pentru emisiunea „Omul care aduce cartea" (2002). Dintre cartile publicate: „Perspective eminesciene" (1982), „Dramaturgia lui Lucian Blaga" (1984), „Intrebarile poeziei" (1989), „Scriitorincul" (2001), Bucuresti. „Carte de bucati" (2003), „Scrieri de placere" (2004), „Viata literara I" (2005), „Indreptari de stinga" (2005). „Literatura romana in postceausism" vol. I. „Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare" (2004); vol. II. Proza: „Prezentul ca dezumanizare" (2006).;vol. III. Eseistica (2007); „De la coroana regala la Cercul Polar", antologie, 2007. Coautor al unor volume colective: „Atitudini si polemici in presa literara interbelica" (1984), „Dictionarul scriitorilor romani" (vol. I, 1994, vol. II, 1998; vol. III, 2001, vol. IV, 2002), „Dictionarul esential al scriitorilor romani" (2000), „Bibliografia I.L. Caragiale, Academia Romana" (I-II, 1997). Ce hobby-uri are Dan C. Mihailescu, aflati pe www.cotidianul.ro/select