Comunizarea Armatei Romane
Comunistii au infiintat Armata Populara dupa modelul Armatei Rosii sovietice. Nucleul ei l-au constituit militarii din diviziile de voluntari organizate pe teritoriul Uniunii Sovietice spre finele celui de-al doilea razboi mondial. In timpul campaniei electorale (noiembrie 1946), "voluntarii", ajunsi comandanti, au ordonat soldatilor sa voteze cu Blocul Partidelor Democrate. In perioada interbelica, militarii nu aveau drept de vot, iar participarea lor la viata politica era interzisa. Dupa razboi, situatia s-a schimbat. ARMATA, IN CAMPANIE. In iulie 1946 s-a votat o lege electorala care a acordat militarilor aceleasi drepturi politice ca si celorlalti cetateni cu drept de vot. PCR spera astfel sa profite de propaganda intensa desfasurata in favoarea sa de catre lucratorii politici din armata romana. "Armata trebuie sa faca politica, declara insusi Constantin Vasiliu-Rascanu, noul ministru de Razboi. Votul armatei trebuie sa demonstreze tuturor noua ei orientare." In timpul campaniei electorale, politicienii Blocului Partidelor Democratice (BPD), din care facea parte si PCR, erau insotiti de comandanti ai unitatilor militare. Se organizau convorbiri cu trupa si manifestatii artistice prin care soldatii erau "lamuriti" sa voteze BPD-ul. "In curand toti vom merge sa ne spunem cuvantul la urne, anunta soldatilor sai Constantin Badescu, comandantul Diviziei 2 Infanterie. Da! Ni-l vom spune raspicat sustinand BPD-ul. Nu vreau sa aud ca in divizia mea exista vreun ofiter, subofiter sau trupa care simte altfel decat mine!" Se pare ca propaganda electorala desfasurata printre soldati si ofiteri a fost eficienta. Nu stim rezultatele adevarate ale scrutinului din 19 noiembrie 1946, dar multe dintre voturile primite de BPD s-au datorat militarilor. BODNARAS LA RAZBOI. Inainte de abdicarea Regelui (30 decembrie 1947), comunistii si-au asigurat controlul asupra Ministerului de Razboi. Emil Bodnaras a fost numit in functia de ministru de Razboi (23 decembrie 1947). In tinerete, Bodnaras absolvise scoala de artilerie de la Timisoara (1927) si fusese repartizat la Regimentul 12 artilerie sub comanda lui Ioan Rizescu. Intr-un raport redactat ulterior (1932), Rizescu a relatat despre dorinta de a "urca" rapid in gradele militare si temperamentul recalcitrant al tanarului ofiter. Intre timp, Bodnaras aderase la ideologia comunista, fara a fi incadrat in vreo organizatie de partid. In 1932, locotenentul Emilian Bodnaras a cerut o permisie. A ajuns la Hotin unde s-a cazat la Hotelul "Patria" sub numele Grigore Iliescu. Intr-o seara de februarie a "inspectat" frontiera romano-sovietica, acordand atentie traseelor pichetelor graniceresti. A doua zi misteriosul "Iliescu" parasise Hotinul, in urma lui ramanand doar niste urme de pasi pe malul Nistrului. In scurt timp, superiorii sai au realizat ca Emil Bodnaras dezertase din armata romana. Judecat in absenta, a fost condamnat la 10 ani de inchisoare. Intre timp, Bodnaras devenise cursant al scolii cominterniste de spionaj de la Moscova, desi oficial in arhivele Cominternului apare ca si contabil. Sovieticii l-au trimis dupa doi ani (1934) in misiune in Romania, dar Siguranta l-a arestat imediat. Un nou proces (1935) a confirmat pedeapsa din 1932 si i-a anulat cetatenia romana. Legatia URSS i-a acordat in schimb cetatenia sovietica (1940). La data numirii sale ca Ministru de Razboi, Bodnaras era fost dezertor si cetatean sovietic.   "EPURARI" DE ANUL NOU. Pus pe treaba, Bodnaras "a epurat" rapid armata romana de elementele considerate "nesigure". Prin Ordinul 2808 (29 decembrie 1947), completat de instructiuni verbale, lucratorii politici din armata s-au deplasat in teritoriu, inlocuind din posturile lor 30 de generali si 49 colonei. Comandantii de unitati erau somati ca in 24 de ore sa predea functiile si sa paraseasca unitatile. Cei aflati in concediu au fost inlocuiti in absenta. Pentru a dobandi popularitate, Bodnaras a apelat la tactica "zaharelului". Prin Ordinul nr. 50 a instituit noi norme de hrana si echipare si a promis avansari rapide fara a se tine cont de vechime si stagiu in grad. Era foarte important ca armata sa nu reactioneze la anuntarea abdicarii Regelui Mihai I.   Susaikov decide Dupa succesul din alegeri, PCR a reorganizat armata prin Legile 205, 206 si 208 (iunie 1947). Inainte de a fi aprobate de catre Rege, Consiliul de Ministri si Parlament, proiectele legilor au fost inaintate generalului sovietic I.Z. Susaikov. De-abia dupa avizul favorabil al acestuia, legile au urmat parcursul normal al autoritatilor romane. Prin Legea 205 se stabileau atributiile Ministerului Apararii Nationale (MApN): conducea si administra armata, asigura instructia, educatia, justitia si disciplina trupelor. De educatie se ocupa Inspectorul General al Armatei pentru Educatie, Cultura si Propaganda. Legea 206 a desfiintat comandamentele de armata, de corp de armata si cele teritoriale. Ultima lege referitoare la "noua armata", Legea 208, incadra in armata trupele de graniceri, care dobandeau astfel un caracter "pur militar".