Sfantul Ioan, sarbatorit astazi, incheie timpul magic al celebrarii nasterii fizice (Craciunul) si spirituale (Botezul) Mantuitorului. Conform Evangheliei lui Luca, Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul, a fost preot de gradul al optulea din cele 24 de ordine in care erau impartiti preotii, iar mama lui era Elisabeta, una dintre fiicele lui Aaron, verisoara a Sfintei Fecioare Maria. Zaharia si Elisabeta s-au rugat mult sa aiba un copil, au imbatranit si cand aproape isi pierdusera speranta a aparut un inger al Domnului care le-a vestit nasterea fiului mult asteptat. In momentul in care Elisabeta era in luna a sasea, a avut loc Bunavestire, iar Maria a aflat ca verisoara ei este insarcinata si s-a grabit sa o felicite. In pantecele acesteia, copilul s-a miscat de bucurie simtind apropierea Mantuitorului. Si cum prezenta Duhului Sfant in sufletul copilului pe care il purta Maria excludea vecinatatea pacatului, in acea clipa Botezatorul a fost curatat de pacatul originar. La opt zile dupa ce a fost nascut, Ioan a fost dus la circumcizie, moment in care s-a intentionat sa i se si dea numele, dupa tatal sau, Zaharia. Elisabeta a cerut insa ca fiul ei sa poarte numele Ioan, ceea ce a provocat mirarea tuturor, neexistand in neam nimeni cu acest nume.
In ceea ce priveste datina populara, "Ghidul sarbatorilor romanesti" precizeaza ca lui Ioan i se mai spune si Nanasul lui Iisus si este considerat patronul pruncilor, pe care-i ajuta sa nu moara nebotezati. De asemenea, Sfantul Ioan "boteaza gerul", iar frigul se mai inmoaie. Sunt zone unde tinerii colinda in noaptea dintre Boboteaza si sarbatoarea Sfantului Ioan, iar femeile merg cu plocon la moasa.
In ziua Sfantului Ioan Botezatorul, in majoritatea satelor din Caras-Severin se sarbatoreste praznicul. Praznicul Sfantului Ion incepe cu seara de 6 ianuarie, cand cina este numita "sinisoara". Cu acest prilej, se invita rude, prieteni, iar mancarea este pomenita pentru sufletele celor morti. La "sinisoara", era obiceiul ca un copil sa fie ridicat in brate pe patru lumanari facute din ceara de albine, care sa fie stinse pe tocul usii, facand cu ele semnul crucii, dupa care, tocul era stropit cu rachie (tuica). Aceasta, spun batranii satului, se facea pentru iertarea pacatelor, pentru a fi feriti tot anul de duhurile malefice, pentru prosperitate si sanatate. A doua zi, se serveste masa de pranz, unde erau invitati alti prieteni si alte rude. Acest pranz, numit "ziua mare", era dat in sanatatea celor vii din casa, dar si pentru sanatatea animalelor, care sunt suportul existential al familiei. In fine, dupa pranz, se organizeaza "joc" la caminele culturale, iar seara se organizeaza "Balurile Ionilor".
La multi ani tuturor celor care poarta numele Sfantului Ioan!