Cel mai puternic resentiment din presa autohtona, dar si din societate, este ura impotriva oligarhilor. Unii ziaristi si cetateni se mira ca politicienii bogati (care nu sunt chiar atat de multi) cumpara si vand terenuri, case, vile, palate, cartiere rezidentiale, actiuni, firme, bijuterii, masini luxoase, iahturi, avioane etc. Se mai mira ca bogatasii intra in politica sau isi extind influenta in presa, comunitatile locale, partide. Resentimentul anticapitalist nici nu mai este disimulat. Altii se mira ca partidele politice si politicienii locali se lupta pentru distribuirea si redistribuirea resurselor, ca "baronii locali" controleaza presa locala, bugetele locale, finantarile europene, ca au interese in afaceri. In mintea lor, era mai bine cand partidul unic controla integral puterea, resursele, presa si nu mai era loc pentru competitie. Desi cel mai mare castig al democratiei este tocmai proliferarea centrelor de putere, partidelor, grupurilor de interese, tot se mai mira unii de caracterul dur al luptei pentru putere, la nivel local, national sau european. Mai ingrijoratoare sunt resentimentele fata de Parlament si Guvern, fata de justitie, lumea afacerilor in general, fata de trusturi de presa, partide, grupuri de interese. Resentimentul actual fata de democratia liberala ne reaminteste de modul in care s-au ridicat si au castigat popularitate marxistii, comunistii, bolsevicii, dar si fascistii, nazistii, legionarii, care detestau parlamentarismul ("cei 322") si coruptia. Prapastia crescanda dintre cei foarte bogati si restul populatiei pare sa genereze o noua lupta de clasa. Din fericire, oamenii nu mai vor reimpartirea averilor si proprietatilor, ci vor si ei sa fie bogati, la fel precum cei pe care ii invidiaza.
Cel mai mare obstacol in relansarea luptei de clasa este chiar societatea consumerista. Mizantropii de serviciu din societatea noastra sunt enervati de faptul ca oamenii iau cu asalt supermarketurile, mai ales inaintea "sfintelor sarbatori" de Craciun, fara sa dea atentie cauzelor multiple care au dus la cresterea prosperitatii, comertului, consumului. Sunt iritati ca se cumpara atatea masini de nu mai ai loc pe sosele, ca se construiesc zeci de mii de vile si sute de cartiere rezidentiale, de centre de afaceri, de mall-uri comerciale. Ei cred ca toate acestea semnaleaza o recadere in materialismul vulgar al celor mai primitive perioade din istorie, dar nu observa ca spiritualismul castiga teren in multiple forme, tocmai datorita cresterii prosperitatii. Desigur, indivizii si grupurile sunt libere sa-si aleaga modul de viata, atata vreme cat nu afecteaza libertatea celorlalti, legile, ordinea constitutionala. Anticonsumerismul tot anticapitalism este, oricat de disimulat ar fi in forme elitiste de rebeliune intelectualista.
Una din cauzele resentimentelor fata de noua societate capitalista, parlamentar democratica este deficitul de memorie si cultura. Unii au uitat prea repede cum era pe vremea comunismului totalitar, iar tinerii care nu stiu sau "nu inteleg" cum "era inainte" de 1989 sunt pur si simplu inculti si lipsiti de imaginatie. Sunt insa si multi oameni care nu au uitat cum traiau inainte, sunt multi tineri care ar face orice impotriva unei noi politici a luptei de clasa, sunt si mai multi cei care cred in beneficiile capitalismului si democratiei liberale parlamentare. Noua lupta de clasa este un fenomen marginal, simbolic. Pentru ca nici clasele sociale nu mai sunt ce au fost.