Dincolo

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Doi negustori, care au facut avere lucrand impreuna vreo zece ani, se cearta si se despart. Unul ramane in vechiul magazin, celalalt vinde tot ce-a mai vandut, de asta data singur, in capatul strazii. Cei doi nu s-au iubit niciodata si au dus-o tot intr-o harta.


Bombaneala de fiecare zi insa le lipseste si, cand n-au clienti, ies in usa si se uita in directia concurentei, sa vada daca pe acolo e miscare. Cum strada e lunga si de la un cap la altul nu se vad decat lume si masini, fostii tovarasi in afaceri incearca sa afle cum merge treaba "dincolo" de la cumparatorii care frecventeaza ambele magazine. Acestia stiu ce raspunsuri asteapta negustorii de la ei si le fac placerea spunandu-le ca dincolo e jale, ca marfa e proasta si clientii rari. Cei doi se bucura in sinea lor ca dincolo se anunta un faliment si se pun pe asteptat.


Trece un an, trec mai multi ani, nici unul nu trage obloanele, dar, stiind ca dincolo esecul e din ce in ce mai aproape, incep sa devina iertatori. Ce-i lipsea lui B, spune A, cand muncea cu mine? B, la randu-i, le zice clientilor comuni, deveniti acum confidenti cu dus-intors, ca A a fost de vina, ca nu s-au mai inteles, si ca primeste ce a meritat. Confidentii care aud mereu aceeasi poveste clatina din cap, dar n-au pareri. Si de ce-ar avea?! Toti negustorii se vaita, toti anunta ca se retrag, fiindca vand in pierdere, totusi copiii li se duc la studii in Anglia si femeile lor schimba masinile mai des ca pantofii.


Desi falimentul se anunta ca sigur, totusi, usile celor doua magazine sunt date de pereti toata ziua si clientii traditionali intra si cumpara. Unii din mila si solidaritate, altii dornici sa duca vesti dincolo, dar cei mai multi fara ganduri ascunse. Poate c-ar trebui sa va impacati, spun acestia, dar, cand vad cum se inflameaza fostii amici la ideea unei concilieri, incep si ei sa aiba ganduri ascunse si sa inmulteasca numarul celor care duc informatii mincinoase de colo, colo. Doar ca sa se simta actori in comedie.


Cate un client, vazand ca negustorii au obosit sa se tot bucure unul de raul celuilalt, ii intarata: Saracul A, zice clientul intr-o doara intrand in magazinul lui B, ce i s-o fi intamplat, ca era vanat de suparare? B casca ochii plin de speranta si cere amanunte. Ce sa-ti spun mai mult, bre, daca nu stiu - bate in retragere clientul - ce, parca matale n-ai face ciroza daca ai avea necazurile lui? Ce necazuri, ce a patit? - staruie B, insa clientul si-a jucat scena si se duce intins spre magazinul lui A. Dar in piesa mai sunt si ceilalti negustori de pe strada, mai au cate un rolisor de Halebardier 1 si Talhar 2 angrosistii, prietenii casei si functionarii de la fisc. Piesa, e drept, e scrisa de un dramaturg elen in urma cu doua mii de ani, insa se joaca in Romania si intervine creativitatea nationala. Trec cincisprezece ani si A intelege in sfarsit ca, fara asteptare, viata lui ar fi tare plicticoasa. De aceea, seara, cand isi spune rugaciunea, nu uita sa incheie cu fraza: Doamne, iarta-ma pentru toate gandurile rele care-mi trec prin cap si ajuta-mi-l, te rog eu frumos, pe B sa nu dea faliment!

---

Despre autor: