"Blocada" a aparut initial in 1947, in preajma Craciunului, purtand semnatura unui scriitor de 25 de ani, pe deplin format, care isi incepea cariera ca un romancier profesionist francez sau american. Din motive politice, cartea a fost retrasa din librarii si topita. La acea data Pavel Chihaia era o prezenta literara zdrobitoare in raport cu congenerii sai Marin Preda si Petru Dumitriu. Acestia au cautat ulterior un modus vivendi intre puternicul lor talent si rigorile realismului socialist de la inceputul anilor '50. Pavel Chihaia a preferat sa taca. Dar a continuat sa si scrie. Romanul sau de sertar, "Hotarul de nisip", datand din anii 1952-'53, constituie o elocventa dovada. Tema, obsesiva, este fuga din tara sovietizata. Cartea a aparut de-abia acum, dupa ce in urma cu cativa ani Pavel Chihaia si-a tiparit o stralucita, tensionata si tragica nuvela, "Fuga in paradis", scrisa in 1958.
Titlurile mentionate nu sunt decat o parte din opera lui Pavel Chihaia, scriitor care a refuzat sa revina in literatura chiar si in epoca de dezghet si derusificare din anii '60. A persistat in demnitatea refuzului sau si dupa ce devenise istoric de arta - textele sale din acest domeniu insumeaza cinci volume masive - si nu renuntase la gandul refugierii in Occident. Aceasta s-a produs in 1978, constituind o noua sursa de tensiune epica reflectata in "Cearta sufletului cu trupul". Mai exista o latura distincta a lui Pavel Chihaia: "Treptele nedesavarsirii", compusa din pagini de jurnal, reflectii, note, scrisori trimise si primite in aceeasi ani '50 ai secolului trecut. Sa nu ai bani pentru un bilet de tramvai, sa nu ai lemne pentru incalzit, sa fii constrans la practicarea unor meserii precum aceea de caloriferist sau de figurant teatral si totusi sa nu cedezi "acomodarii", dupa ce ai publicat "Blocada" - toate acestea constituie expresia abnegatiei si-a ascezei.
Pe Pavel Chihaia mi l-a aratat un scriitor in vara anului 1970 ca pe singurul om de care tinea cont Petru Dumitriu in sens de concurenta literara. Eram prea tanar atunci ca sa fiu la curent cu tribulatiile sale biografice. Mi s-a parut un roman din diaspora venit pentru cateva zile in tara sau un diplomat occidental in post la Bucuresti iesit cu sotia la plimbare. Omu' trecut prin atatea incercari nu avea nimic dintr-un incovoiat de soarta sau dintr-un invins. Poate ca ratacirea asumata, prin pustiu, spre Pamantul Fagaduintei, conserva si revigoreaza, in vreme ce izbanda conformista buhaieste spiritual, moleseste, atrofiaza... Am gasit, de altfel, in "Hotarul de nisip", o frumoasa si originala meditatie pe marginea luptei lui Iacov cu ingerul in sens de pariu ontologic.
Pavel Chihaia se infatiseaza astazi, la cei 85 de ani ai sai, ca un suveran domnind peste propria existenta si peste cartile sale nemaculate de compromisuri. A imprimat un contur estetic demnitatii refuzului. Ar fi fost si pacat sa procedeze altfel.