E o vizita curioasa, cu cat, de obicei, candidatii la presedintia Statelor Unite vin la Ierusalim in timpul campaniei lor electorale. A devenit traditie ca ei sa mearga la Zidul Plangerii si sa puna un biletel, posta cea mai directa cu Dumnezeu. Bush vine insa la Ierusalim la sfarsitul cadentei sale prezidentiale, care se incheie exact peste un an, in ianuarie 2009. Vreme de sapte ani, de cand se afla la Casa Alba, Bush a evitat, sau nu a avut timp sa viziteze Israelul, curios pentru un presedinte care e socotit cel mai bun prieten al Israelului din toti presedintii pe care i-a avut Statele Unite. Singura vizita a lui Bush in Israel s-a petrecut cu doi ani inainte de a deveni presedinte, dar si atunci s-a marginit sa treaca fuga-fuguta prin Tara Sfanta.
De ce atunci aceasta vizita inopinanta? Nici vremea nu e prea propice, ploua urat la Ierusalim, tensiunea razboinica e in crestere, iar in ultimele zile, in Gaza si Cisiordania au fost ucisi vreo 30 de palestinieni, urmare a represaliilor armatei israeliene la rachetele "Qassam" care au ajuns deja la Ashkelon. (Beniamin Netanyahu, seful opozitiei politice israeliene, a avertizat ieri ca fara ocuparea Gazei nu va trece mult pana ce "Qassam-urile" vor tinti si strada Dizengoff, din centrul Tel Avivului).
Totusi, s-ar putea crede ca vizita lui Bush in aceasta lume bolnava de neintelegeri cronice ar urmari instalarea pacii israeliano-palestiniene. Bush nu a pierdut speranta ca in aceste ultime 12 luni de Casa Alba, va reusi sa-i impace pe verii semiti si va fi invitatul de onoare la sarbatoarea proclamarii statului Palestina. Din nefericire, nu de sperante iluzorii duce lipsa Orientul Mijlociu, ci de perfomanta deciziilor.
S-ar mai putea crede ca prin aceasta vizita presedintele american tine sa arate israelienilor, americanilor si lumii intregi ca sentimentele sale pentru "prietenul Ehud Olmert" sunt trainice si mai calde decat oricand. Intre cei doi conducatori s-a stabilit buna intelegere si o admiratie reciproca chiar de la prima vizita a lui Olmert la Casa Alba. Politica in Israel se afla intr-o etapa critica, in toamna acestui an probabil ca vor avea loc noi alegeri. Vizita lui Bush este acolada prietenului puternic oferita unui politician in cadere libera.
Bush, pragmaticul, il pretuieste pe Olmert, in special, pentru pragmatismul si proamericanismul sau absolut. In criza iraniana, Bush i-a cerut lui Olmert sa suporte cu stoicism, in liniste, atacurile lui Ahmadinejad.
S-ar putea crede ca vizita presedintelui american e legata de vizibilele semne ale pierderii rabdarii israeliene fata de amenintarile iraniene. Bush nu-si face iluzii, el stie ca bunele relatii, chiar excelentele relatii cu Olmert, nu vor constitui o bariera de netrecut pentru Executivul politic de la Ierusalim de a da ordinul. Cand industria nucleara iraniana va fi aneantizata de bombele si rachetele israeliene Orientul Mijlociu va fi altul decat cel de astazi. Poate ca atunci, cand toate vasele comunicante dintre terorismul si miscarile nationaliste extremiste palestiniene si finantele si depozitele militare dela Teheran vor fi taiate, va deveni posibila si pacea israeliano-palestiniana.