PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Ultima criza a zapezii nici macar n-a mai luat prin surprindere autoritatile centrale si, dupa caz, locale. Erau toti pregatiti inca de asta-toamna, chiar de pe la-nceputul ei, cand lumea se-ntorcea din Antalya, iar ei forjau utilajele prin Piata Victoriei si-n fata prefecturilor. In plus, meteorologii de serviciu anuntasera din vreme ca, fatalitate, iarna asta o sa ninga iar. N-au nimerit ei inaltimea stratului de omat, insa Ziua Z (de la zapada, logic) au ghicit-o cu o clarviziune surprinzatoare pentru o tara branduita sub sloganul de mare succes si adanca intelepciune "iarna nu-i ca vara".

Nenorocirea nu e ca, - hai sa folosesc o expresie tocita!, - "autoritatile au ratat din nou testul zapezii". Asta-i o chestie trecatoare si suficient de ciclica: afara ninge, neaua se asaza, vremea-i de vina, drumurile se blocheaza, nu te poti pune cu Dumnezeu, media se isterizeaza, caile de acces se deblocheaza  cu lopetile populatiei, asteptam cu incredere si optimism urmatoarea seceta/inundatie. Imensa problema a unei tari ai carei functionari de rang inalt se afla intr-un perpetuu Comandament e, dincolo de nesimtirea crasa si incurabila a imbuibatilor care spoliaza vartos toate bugetele, ca institutiile nu functioneaza. Nu exista automatisme, nu exista coordonare, nu exista viziune, totu-i o mare inertie. De orice natura ar fi criza pe care o traverseaza Romania, lumea-l asteapta disperata pe Voda, care sa se pogoare, in imensa-i intelepciune si nemasurata-i putere, printre muritori si sa faca o minune. Voda insusi - ca-i poreclit presedinte, premier, primar sau seful Comandamentului de orice anotimp - e singura zeitate la care se-nchina mirenii platitori de taxe si impozite. El, Marele Bugetar, tine loc de lama pentru deszapezire, de sac cu nisip sau de cisterna cu apa si, dintr-un singur pocnet al degetelor, trebuie sa readuca linistea unui popor aflat cand in calea expansiunii Imperiului Otoman, cand in epicentrul vipiei, cand in drumul curentilor de aer polar.

In afara viziunii, a investitiilor inteligente intr-o infrastructura la limita de avarie, Romaniei europene ii lipsesc meseriasii din administratie, coordonatorii de profesie. Politizarea dementa, pana-n profunzime, a institutiilor publice, practicata vartos de absolut toate regimurile politice postrevolutionare, e radacina haosului pe care-l injuram in cor de fiecare data cand vremea ne aduce la disperare. Pentru ca principalul ei efect este ca, dincolo de faptul ca nici un decident politic nu e-n stare sa gandeasca pe termen lung, in timp, specialistii care stiau sa gestioneze crizele au fost inlaturati. Iar pe locurile lor s-au cocotat tot soiul de nulitati, recomandate doar de carnetele de partid, care, odata puse-n situatia de a lua decizii rapide, constata cu uimire ca nu stiu nici macar pe ce butoane trebuie sa apese. Cum or reactiona astia la cutremur sau, Doamne fereste, razboi?

Ca sa fiu sincer, ma lasa (nemuritor si) rece unde erau exact, pe Planeta Pamant, Videanu sau Mazare in noaptea in care troienele cat casa paralizau cele mai importante orase din tara. Daca faimoasele Comandamente de iarna din Bucuresti si Constanta ar fi functionat decent, iar gusatii din fotoliile de piele, care se-mbogatesc de crapa din lefuri de bugetari, ar fi fost niste oameni responsabili si constienti, edilii de municipii puteau, din partea mea, sa se si acopere cu negrese pe plajele insorite ale oceanelor. Iar deconturile cu electoratul ii priveau direct si personal. Nu in prezenta jupanului in mijlocul urgiei, infofolit ca la Polul Nord si transformat in corespondent al posturilor tv de stiri, ca Murgeanu, sta normalitatea unei administratii functionale, ci in respectul fata de cei care te platesc. Si care asteapta de la tine, bugetarule, solutii pentru problemele lor imediate, nu indemnuri inepte la baricadare in propriul areal si explicatii zadarnice pentru paguboasa-ti neputinta...