"Plange, plange /Plang de necaz/ Omul de zapada gras/ Cine m-a muscat de nas?.../ Iepurasul face haz/ Si mananca morcov ras/ Morcov ras/ Morcov ras". Este un cantecel pentru copii. Cand ati facut ultima oara un om de zapada? Un morcov in loc de nas, carbuni in loc de ochi, o palarie, un fular, una-doua maturi pe post de brate, o jachetica mai veche. In Evul Mediu se obisnuia ca, o data cu caderea primei zapezi mai... importante cantitativ, sa se ridice si oameni de zapada. Prima dovada documentara a acestui lucru este un manuscris din anul 1380. O biografie a  lui Michelangelo mentioneaza figura de omat modelata in iarna 1492-1493 la Palatul Medici. William Shakespeare pomeneste ceva despre un om de zapada in drama "Richard II". Omuletul cu pricina apare si pe la 1770, in paginile unei carticele cu cantece pentru copii. In secolul al XX-lea, umflatelul din zapada devine una dintre cele mai de succes simboluri din publicitate. Nu v-ati dori un om de zapada care nu se topeste niciodata? Care sta asa, talamb, grasut si smecher in fata blocului, in timp ce primavara ii prinde muguri la urechi, vara ii umple gura cu capsuni, iar toamna ii indeasa struguri in buric? Nici unul dintre noi nu s-a incumetat sa coboare in fata blocului la ora 6 dimineata pe 3 ianuarie pentru a "construi" din neaua superba, imaculata, un om de zapada asa cum erau oamenii de zapada in copilarie. Nu ne-am incumetat sau nu am vrut. Motivul fiind unul mai "terestru": majoritatea romanilor stiu ei bine de ce nu vor sa auda de zapada. Si, vorba cuiva: "Lasa, ca e timp pentru oameni de zapada. Si daca nu e, ii facem din gheata din frigider!".