Forta exceptionala - "Citesc mult mai repede decat ar putea-o face orice pereche de ochi" Scriitor, jurnalist, profesor de limbi straine si traducator, azi, presedinte al Asociatiei Nationale a Nevazatorilor. Din orice unghi l-ai privi, es
Forta exceptionala - "Citesc mult mai repede decat ar putea-o face orice pereche de ochi" Scriitor, jurnalist, profesor de limbi straine si traducator, azi, presedinte al Asociatiei Nationale a Nevazatorilor. Din orice unghi l-ai privi, este o personalitate derutanta, dar totodata provocatoare si reconfortanta. Radu Sergiu Ruba. Jurnalul National: Domnule Ruba, de la 11 ani v-ati pierdut vederea. Cum simtiti lumea inconjuratoare? Radu Sergiu Ruba: Nu ma gandesc la cliseul ochiului cerebral, ci la vazul fiziologic, care, daca nu e procesat intelectual, e animalitate pura. Experienta de viata a nevazatorilor ar trebui sa le demonstreze tuturor ca omul intelege cu adevarat numai realitatea pe care izbuteste s-o interiorizeze. In acest sens, fireste ca si eu pipai lumea cu o vedere spirituala. O fac si altii, Neagu Djuvara, de pilda... Numai ca in cazul meu e singurul mod de a contempla lumea. Banalul care i-a schimbat viata Cum s-a intamplat sa ramaneti fara vedere? Credeti ca destinul dumneavoastra ar fi fost mai bun daca nu ati fi orbit la 11 ani? Sau sunteti de acord cu faptul ca nimic nu este intamplator si ca totul se petrece cu un rost? Vederea mi-a disparut in chip banal, urmare a unei afectiuni oculare. Sunt sigur ca, vazand, as fi avut un alt destin. Presupunand ca gena artistica din noi e mai adanca decat noi insine, pesemne ca as fi devenit nu scriitor, ci pictor cata vreme manifestam precocitati suspecte la desen si la caligrafie, pana cand am putut sa le practic. Cu certitudine ca si rebeliunea mea juvenila s-ar fi exprimat altfel. Copilaria si adolescenta mi-au inflorit si mi-au asfintit prin internate scolare, departe de familie, dar, cu toate acestea, mama a reusit sa ma cunoasca bine si, intr-unul dintre momentele mele de agitatiune politico-artistica, mi-a spus: "Ma tem ca tu, dac-ai fi vazut vreun pic, demult te-ar fi-mpins dracu-n frontiera!...". Apoi, nu stiu daca, avand o vedere normala, m-as fi bucurat neaparat de un destin mai bun. Mergand pe ipoteza maica-mii, poate ca m-ar fi doborat glontul patriei socialiste pe cand as fi incercat sa fug peste granita ca sa ajung macar la Adriatica... De ce tocmai acolo? Pentru ca de pe tarmul ei, din vechiul Port Fiume, s-a imbarcat pentru America in doua randuri o strabunica de-a mea, in urma cu 100 de ani. De retinut insa ca lipsa vederii i-a salvat pe multi! Cunosc nenumarate cazuri de insi care, daca nu ar fi fost orbi si nu ar fi fost dusi de felurite servicii publice la scolile pentru nevazatori din orase importante ale Romaniei, ar fi ramas la tara si la stana, asemenea fratilor lor teferi la trup. Absolvind acele scoli pentru orbi, oamenii au urmat cariere de multe ori stralucite, intrand intr-o cu totul alta lume decat cea a familiei lor uitate prin namolurile satului inca medieval. Altfel spus, nimic nu este intamplator. Citeste electronic Ati lucrat ca profesor, sunteti scriitor si un devorator de literatura. Cum cititi? Am citit in toate felurile posibile: cu ochii, cu degetele, cu urechile, cu tot felul de masinarii audio, dar si cu ajutorul unor voci prietene. Azi, citesc mai ales electronic... Adica cu vocea electronica a calculatorului. Este un program pe care pot sa-l pun la treaba fara mila. Citeste orice text, oricat de insuportabil. Nu doresc sa dau aici exemple de carti proclamate geniale de critica noastra literara, dar in realitate indigerabile, pe care insa, de curiozitate, le-am razbit cu aceasta voce artificiala. O reglez la viteza convenabila, iar ea rade totul in cale. Citesc mult mai repede decat ar putea-o face orice pereche de ochi. Care sunt diferentele de perceptie intre a citi o carte si a o asculta? Diferentele sunt doar cele circumscrise de lectura spatiala si de lectura temporala. Oricat de ridicata ar fi turatia vocii
electronice, ea nu poate obtine o imagine panoramica a paginii asemenea ochiului. E mai greu sa-ti pui semne si marcaje ca sa poti reveni asupra unui anumit pasaj, dar nici imposibil nu este. Fiindca am un indelungat exercitiu al lecturii, nu pierd pe planul receptarii. Exista insa pe lumea asta persoane cu pretins staif intelectual care nu sunt capabile sa priceapa istoria cu interiorizarea realitatii si a informatiei. Un exemplu: un student nevazator se prezinta la un examen, raspunde stralucit, merita nota 10. Examinatoarea il intreaba cum a studiat. Baiatul evoca vocea electronica cu care parcursese tocmai cartea profesoarei din fata lui. Dar cucoana, dupa ce constatase ca tanarul asimilase fara cusur continutul bibliografic, emite urmatoarea cugetare: "Eu nu cred ca dumneata ai putut sa inveti cu adevarat citind cu acea voce artificiala, asa ca nu pot sa-ti dau 10 cum as fi dorit, ci doar 9". Stai si te minunezi cat de sofisticate sunt formele pe care le ia tampenia omeneasca: pentru cucoana nu conta faptul ca studentul dovedise cunostinte depline, ci amanuntul ca ea nu era in stare sa-si inchipuie cum facuse de stiuse. Iar daca acel tanar nu ar fi fost orb, problema nu s-ar fi pus. Asociatia Nevazatorilor, organizatie pe care o conduceti, are o fonoteca foarte bine pusa la punct... Studioul de inregistrare vocala a cartilor a fost infiintat in 1966. S-a lucrat mai intai pe banda magnetica, apoi pe casete. Acum se realizeaza inregistrarile in calculator in format audio MP3. Intreg fondul de carte de pe benzi si de pe casete se transfera pe CD-uri. Este o munca enorma, sustinuta de voluntari, intrucat personalul studioului ar fi insuficient pentru asta. Voluntarii sunt cititori nevazatori ai acestui fond de carte, din diverse parti ale tarii. Li se pun la dispozitie benzile sau casetele, iar ei trimit la Bucuresti CD-urile cu copiile digitale. La centru, materialul e ordonat pe alte CD-uri si directionat catre cele 30 de filiale ale organizatiei, unde cititorii pot sa-si copieze orice text. Pe un CD astfel realizat la compresia pe care noi o consideram optima incap 25 de ore de lectura vocala. Un roman precum Don Quijote, bunaoara, intra pe doua CD-uri. Cea mai recenta performanta a acestui studio este proiectul "Sa ne cunoastem scriitorii in format audio MP3", finantat de Uniunea Scriitorilor si constand in principal in imprimarea, prin lectura unor actori, a poeziei romanesti din secolul XX si a prozei contemporane. La capitolul poezie existau carente serioase, intrucat aceasta trebuie citita de profesionisti. Acum, cu sprijinul catorva actori si al sotiei mele, inzestrata cu un autentic har al lecturii vocale, un vechi deziderat al nevazatorilor, acela de a avea marea poezie a lumii la dispozitie, este pe cale sa se implineasca. Aceasta colectie de CD-uri cu lectura integrala a unor carti a fost lansata la Uniunea Scriitorilor in noiembrie. Au citit actori precum: Delia Nartea, Florin Anton, Andrei Barbu, Liviu Lucaci, Zoltan Octavian Butuc, Gavril Pinte. Speram ca ni se vor alatura si altii, fiindca literatura lumii e prodigioasa, poezia sa infinita si mai e mult pana departe. roxana.ancuta@jurnalul.ro
Despre autor:
