In lipsa de alt brand, marca tarii noastre este fratricidul. Pacat national si constanta istorica. Daca nu exista inspiratia geniala a solutiei regale, Romania nici nu exista ca stat. Unirea de la 24 ianuarie 1859 ramanea doar un foc de artificii. Riscam sa ramanem simple provincii bezmetice, in razboi perpetuu, cam asa cum se intampla acum intre Romania si R. Moldova, provincia sovietizata. Principatele ar fi fost o prada lejera pentru imperiul rusesc, iar intregirea cu Transilvania, nici macar un vis.
Simptomatic, unul din rarele momente - cruciale - de unitate nationala, anume constituirea "monstruoasei coalitii" liberalo-conservatoare a fost rezultatul disperarii de a gasi solutia salutara care sa faca posibila insasi constituirea durabila si convietuirea noastra, ca natie si stat. In asa fel incat sa nu ne (mai) decimam fratricid, de la mic la mare. De regula, ne unim doar ca sa dam jos pe cineva. Ne uneste demolarea, nu constructia. Dupa ce am batut palma ca sa demolam persoana sau structura vizata, ne repliem si ne demolam intre noi. Asa a fost mereu, inainte de monarhia europeana si dupa inlaturarea ei asiatica.
"Monstruoasa coalitie" a fost cu totul altceva decat o efemerida distructiva. A fost o initiativa intemeietoare de tara, de stat unitar, recunoscut si respectat. Liberalii si conservatorii s-au unit pentru inlaturarea domnitorului Cuza cazut in patima despotismului. Coalitia n-a fost, de fapt, monstruoasa, ci luminoasa. Ea a constituit premisa iesirii din fratricid si a intrarii in zodia - scurta, dar temeinica si glorioasa - a unitatii si constructiei nationale. Oamenii politici ai vremii, de fapt, oameni de stat, si-au asumat frontal realitatea ca neamul nu era guvernabil fara un reper non-partizan, deci strain de carnagiul intern si ca nu ne puteam constitui ca stat fara sa avem stabilitate, deci continuitate dinastica.
Venirea Principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost momentul de gratie al istoriei nationale. Roman din momentul in care, dupa ce a sosit clandestin pe apa la Galati si a intrat, la propriu, pe calul alb in Bucuresti, cel ce avea sa devina primul Rege al Romaniei, Carol I a construit nemteste, piatra cu piatra, Romania moderna. Pe toate planurile: social, politic, institutional, cultural, arhitectonic si nu in ultimul rand, al infrastructurii. A fost cu adevarat ctitorul national. Castigatorul razboiului de independenta, pentru care s-a batut atat pe campul de lupta, cat si in cancelariile europene. Devenita Regat, Romania, abia constituita ca stat, intra in etapa unei dezvoltari fulminante.
Monarhia a consacrat Romania pe plan intern si international. I-a dat deopotriva statalitate si proiect national. Proiectul constructiei - primul si unicul in istoria noastra. Tot ce avem durabil ne-a ramas de la monarhie. Am avut cea mai liberala Constitutie din Europa vremii si cea mai puternica moneda nationala, valuta forte, din aur fin, de 24 de karate. Evident ca nu aveam cum sa fi scapat ca prin farmec de pacatele nationale, dar aveam un nivel de viata decent si o dinamica de dezvoltare. Eram un popor voios, cu farmec si potential. Fara crima comunista impusa de Moscova la 30 decembrie 1947, Romania era azi o putere europeana.
Si putem redeveni. Il avem printre noi pe M.S. Regele Mihai I. Ne mai trebuie doar o noua "monstruoasa coalitie". Voi reveni.
P.S. Succesiunea regala este grija ce framanta analisti ca Rodica Culcer, ca sa uitam de succesiunea securistica fara grija a ofiterilor acoperiti, incepand cu presedintele republicii.