Publicatiile aparute in ultimele zile ale unui an si in primele ale anului urmator sunt pline de liste. Putem, indiferent daca vrem sau nu, afla care au fost cele mai importante inventii, cele mai neglijate informatii, cele mai tulburatoare descoperi
Publicatiile aparute in ultimele zile ale unui an si in primele ale anului urmator sunt pline de liste. Putem, indiferent daca vrem sau nu, afla care au fost cele mai importante inventii, cele mai neglijate informatii, cele mai tulburatoare descoperiri arheologice, cele mai cumplite catastrofe (fie ele fenomene ale naturii sau accidente) si chiar cele mai stupide stiri ale anului care abia s-a terminat. In avalansa de liste isi face insa loc si cate una care poate fi utila. Cum este cea aparuta intr-o prestigioasa publicatie medicala britanica, avand ca subiect asa-zisele mituri medicale, informatii foarte raspandite, dar de regula fara nici o justificare stiintifica. Sa incepem cu mitul celor cel putin sapte pahare de apa in 24 de ore, absolut necesare bunei functionari a organismului. Sistematic mentionata in mijloacele de informare in masa, informatia nu are nici un fel de acoperire stiintifica. Evitarea deshidratarii este esentiala in orice climat, dar, cu rare exceptii, oamenii se descurca destul de bine fara a respecta aceasta regula. Probabil si fiindca setea este foarte greu de suportat... Printre celelalte cateva mituri supuse unei riguroase analize stiintifice apare si cel al riscurilor legate de cititul la lumina slaba. Marturisesc ca am auzit de nenumarate ori ca "iti strici ochii" daca citesti la lumina unui bec mai chior, la lumanare sau la lampa de gaz. Marea majoritate a oftalmologilor refuza sa creada ca iluminarea insuficienta poate provoca leziuni ireversibile. In cel mai rau caz ar putea aparea asa-numita "oboseala" vizuala, insotita de clipitul mai des, de lacrimi si senzatia vaga de "corp strain" in ochi, uneori semnul unei usoare inflamatii. Dar riscul de a auzi un parinte sau un bunic care isi avertizeaza progenitura in astfel de situatii este minim si tinde spre zero. Copiii nu prea mai citesc, iar iluminarea casnica este cel putin rezonabila in aproape toata lumea. Efectele ecranului de computer asupra acuitatii vizuale nu au fost inca suficient studiate, dar probabil ca nu mai avem mult de asteptat. Un alt mit, cel al efectelor barbieritului si/sau depilarii. Se spune ca aceste operatiuni provoaca o crestere mai rapida a parului, care devine si mai aspru decat cel eliminat. Masuratori repetate au dovedit insa ca viteza de crestere a parului nu se schimba, asa cum nu se observa modificari ale grosimii firelor. Ce e drept, tulpinile scurte ale parului proaspat crescut dau impresia de asprime. Impresie care dispare atunci cand parul revine la lungimea si forma sa obisnuita. Marturisesc ca nu am auzit pana acum de mitul somnolentei provocate de consumul fripturii de curcan. Carnea acestei nobile pasari contine un aminoacid numit triptofan, precursor al serotoninei, substanta care controleaza somnul si dispozitia. Ea apare in cantitati asemanatoare si in carnea de pui sau de vita, asa ca nu ne mai ramane decat sa punem somnolenta pe seama cantitatii de mancare consumate. Fara a mai pomeni bautura... Prima mentiune a folosirii a doar 10% din capacitatea creierului apare prin 1907. Dupa un secol de cercetari nimic nu vine in favoarea acestei afirmatii. Tehnicile moderne de vizualizare a activitatii creierului, care fie ca urmaresc activitatea electrica sau metabolica, fie pur si simplu circulatia sangelui, nu au pus niciodata in evidenta vreo regiune tacuta sau inactiva a creierului uman. Desi de la aparitia telefoanelor celulare nu a trecut inca prea multa vreme, ele au reusit sa se ancoreze in mitologia medicala moderna. Utilizarea lor este strict interzisa in spitale, fiindca se crede ca ele ar putea afecta negativ functionarea aparaturii medicale. Cercetatorii au cautat sa stabileasca factorul de risc. Rezultatul? Zero. Folosirea telefoanelor celulare mai este inca interzisa la bordul avioanelor nu din teama de interferenta cu echipamentul de navigatie, ci a riscului de a intercepta comunicatiile dintre piloti si centrele de control. La sfarsit, un mit cam sinistru. Oare parul si unghiile mai cresc dupa moarte? Ideea, provenita poate din povestirile de groaza, s-a dovedit a fi total nefondata. Pielea nealimentata cu sange se usuca si se retrage dand impresia de crestere a parului si unghiilor. Dar, asa cum spunea un celebru personaj de televiziune al secolului trecut, chiar daca parul si unghiile nu mai cresc la omul mort, numarul de apeluri telefonice scade semnificativ. Despre curent, apa rece, infasarea pruncilor ca si alaptatul lor din trei in trei ore, alta data.
Despre autor:
