Mi s-a parut curios ca aceasta mare si infloritoare comunitate evreiasca, cu o vechime multiseculara, care, in preajma izbucnirii celui de-al II-lea razboi mondial, ajunsese sa numere peste 800.000 de suflete, nu-si are propriul tratat de istorie. Motiv in plus sa fiu interesat de cele doua volume ale "Istoriei Evreilor din Romania. 2000 de ani de existenta" scrisa de Tesu Solomovici, un fiu al obstii evreiesti din Romania.
Autorul, marturiseste el insusi, e un ziarist impatimit de tainele istoriei. El nu vrea sa probeze nimic, povesteste doar, si o face cu talent. De-a lungul timpului, multe clisee si intoxicatii au deformat scrierile despre lumea evreimii romane. Istoria dlui Tesu Solomovici este o carte sincera, patima si manipulatia nu-i intuneca spiritul.
Spre deosebire de istoric care sapa in adancime, scormoneste in arhive si pune in relatie evenimentele si faptele oamenilor, ziaristul, chiar daca face acelasi lucru, este tentat de spectaculosul istoriei. E foarte bine si asa, cu conditia ca adevarul sa nu fie contrafacut. Neurmarind sa placa cuiva, autorul acestei istorii a evreimii romane merita atentia cititorilor. Cand autorul umbla prin 2000 de ani de istorie, ii vine greu prefatatorului sa opineze in ansamblu. M-am oprit asupra unui singur segment de istorie, cel al vietii evreiesti din preajma si in anii guvernarii maresalului Ion Antonescu. Un moment crucial al istoriei romanilor si evreilor, deopotriva. Este si cel mai controversat in lumea istoricilor.
Cu justete subliniaza autorul elementul decisiv in promulgarea si aplicarea decretelor antisemite in anii '40: cadrul general european. Ulterior, victoria fulger a armatelor germane din mai-iunie 1940 a adus in prim plan si doctrina si politica antisemita a regimului hitlerist. A rupe Romania regelui Carol al II-lea, a lui Corneliu Codreanu si Gigurtu, apoi Romania maresalului Ion Antonescu de contextul european hiper-nationalist si nazist nu-i o treaba serioasa pentru un istoric profesionist. Tesu Solomovici asaza cum trebuie evolutia societatii romanesti in acest context general. Ascensiunea Miscarii Legionare si cucerirea puterii de catre generalul Ion Antonescu nu sunt rezultatul unor fenomene pur romanesti. M-au interesat in mod deosebit in cartile dlui Tesu Solomovici povestea inlaturarii de catre regimul comunist a liderilor evrei Wilhelm Filderman, sef-rabinul dr. Alexandru Safran si conducatorul sionist Al.L. Zissu. Figuri istorice ale evreimii romane!
Imediat dupa 23 august 1944, liderii adevarati ai evreimii romane au rezistat tentatiilor comunismului, angajandu-se in campanii pentru repunerea in drepturi a evreilor, si indreptarea, pe cat posibil, a ranilor produse de politica antisemita oficiala din anii razboiului. Dar regimul procomunist Petru Groza, impus la 6 martie 1945, i-a ingradit si in cele din urma i-a indepartat pe Filderman de la conducerea Federatiei Comunitatilor Evreiesti, pe Safran de la pastorirea religioasa a evreimii romane si pe tenacele Zissu din activitatea sionista. Ei reprezentau Romania normala, democratica, pluralista, pe care regimul comunist urmarea s-o distruga.
Despre multiseculara viata a evreilor pe pamanturile romanesti, si in special despre evreimea romana in anii comunismului, Tesu Solomovici scrie cu respect pentru adevar.