de Liviu Rebreanu
A coborat "prin surprindere" pentru ca numai cu cateva ceasuri mai'nainte traisem agonia unei toamne tarzii care se prelungea monotona.
A venit asa, pe la 6 jum. dimineata, in crepuscul cu o fulguiala care-a ravasit tot orasul si-a batut la toate ferestrele. Si mie - dupa cum spune poetul - "mi-a batut azi-noapte iarna'n geam". E drept ca dintrí o mie si unul de motive - nu i-am raspuns: "Intra, fii bine venita!". Caci iarna aceasta - iarna razboiului si-a tuturor tristetilor care-au venit pe batranul nostru Continent, pune pecetea ei rece, de ghiata peste transeele din fronturi, peste apele insangerate din Nord, peste tot...
Cum va fi oare aceasta noapte pe "frontul de Vest?"
Dar sa recunoastem, a nins din belsug, caí cartile postale cu "Sarbatori fericite!" si cu peisagii albe. E drept ca daca pana mai ieri prima ninsoare era primita cu bucurie de harjoana copiilor de scoala, de skiori in costumele lor albe, azi au primit-o la rascruci sentinelele, vestind ca peste pamant domneste restristea. Neaua pe care o batatoreau pana acum talpile prelungi ale skiurilor, va trosni - acolo departe - sub greutatea tancurilor si a carelor de asalt. Cea mai dramatica iarna de un sfert de veac incoace! De pe fereastra se vede fumul albastrui al cosurilor. De undeva dintr'o cadra veche, apar iernile copilariei noastre, descinse parca dintrí un pastel de Alecsandri. Si privind multimea de oameni necajiti ce bat strazile acestui inceput de iarna, iti dai seama de toate acele nevoi mici, de toate problemele ce se pun odata cu prima zapada si care se cheama sosoni, palton si lemne. Dar peste toate tristetile, peste toata restristea iernii ce incepe, si care va intinde carapacea de ghiata peste mari - cimitire ale atator mateloti - ale atator vase pornite in strafunduri, se profileaza ca o aurora bucuria nevinovata din privirile copiilor, aceiasi copii dintotdeauna.
Noua celor mari nu ne ramane decat sa cautam nadejdi mai bune pentru ziua de maine. Noi romanii, care suntem feriti de restristea macelului, sa primim aceasta iarna cu sperante de mai bine.
ZIUA, 5 ianuarie 1940