Un tip de atitudine elementara i-ar fi scutit pe romani de multe dintre neplacerile acestei ierni.

Iarna nu-i ca vara si iarna aceasta nu e precum celelalte ierni. O constatare care ma face sa recurg la resemnarea tipica natiei: dupa zeci de ore de ninsoare si dupa tonele de zapada asternuta, ca-n povesti, peste tara, autoritatile nu puteau face prea multe. Aeroporturi inzapezite s-au vazut si in America, iar autostrazi inchise a cunoscut si Germania. Pina la urma, cu Doamne-Doamne nu te pui, dar nu batalia pierduta cu nametii e cea care doare, ci prostia, indolenta si fatarnicia celor care trebuiau sa asigure romanilor un trai cit de cit suportabil in acest iad alb.

Miercuri seara, pe peronul garii din Craiova, mai mult de o suta de oameni au inghetat pret de o ora, cu biletele de tren in buzunar, in fata trenului sosit in statie, dar care nu mai pleca. CFR le-a dat bilete in doua vagoane care urmau sa fie atasate trenului. CFR-ului i-a luat o ora sa mute doua vagoane de pe o linie pe alta, iar alte sute de oameni din tren au ajuns in Bucuresti mai tirziu. Vremea sa fi fost de vina? Poate da, poate nu, ca nimeni n-a dat vreo explicatie, dar ceferistii maruntei de pe peron care scrutau si ei viscolul in asteptarea celor doua vagoane spun ca au fost instiintati ca trebuie sa le puna cu doar citeva minute inainte sa plece trenul.

Ieri-dimineata, un sef de la RATB spunea ca in Bucuresti se circula cu toate mijloacele de transport disponibile, pe toate rutele. Pe unul dintre marile bulevarde, zeci de oameni mergeau pe jos pe linia de tramvai acoperita cu zapada - de zeci de minute bune nu mai trecuse vreun tramvai pe acolo. Evident ca seful stia asta inainte sa deschida gura la tv si sa-i minta pe cei care urmau sa iasa din casa. Pe alta artera mare, lamele buldozerelor au curatat intr-adevar asfaltul de zapada, dar au uitat ca pe jumatatea drumului, adica acolo unde au impins zapada, trece tramvaiul. N-au mai trecut zeci de minute bune pina cind a venit masina sa deszapezeasca linia, aruncind zapada inapoi pe drum. Mitul lui Sisif in varianta bucuresteana.

Citeva piese dintr-un puzzle cu siguranta infinit mai mare, citeva evocari ale disconfortului ce putea fi evitat apelind doar la bunul-simt. Cu siguranta, mersul prin ger pe jos catre serviciu, asteptarea pe aeroporturile inzapezite sau pe soselele blocate ar fi mai putin enervante daca fiecare dintre noi ar fi convins ca nu este mintit, pacalit sau luat la misto de cei care nu trebuie decit sa-si faca treaba cit de bine se poate, tinind cont de imprejurari.