Romanul „Mastile", de Fumiko Enchi, aparut recent la Editura Humanitas, este o poveste plina de erotism despre fenomenul posedarii.

Romanul scriitoarei nipone urmareste complotul sofisticat si ezoteric tesut de poeta Mieko Togano, o femeie bizara, trecuta de prima tinerete, dar inzestrata cu o forta de fascinatie de invidiat. Cu acelasi potential de seductie este dotata si scriitura cartii, performanta pe care autoarea a obtinut-o dupa ce s-a familiarizat inca din copilarie cu diferite forme traditionale de teatru japonez, din care preia inspirat citeva elemente.

Povestea este una a disperarii erotice care o demonizeaza pe Mieko si o face sa se preocupe obsesiv de fenomenul ocult al posedarii. Redactor-sef al unei reviste literare nipone, Mieko a publicat in tinerete un eseu bine documentat despre maniera in care este descrisa posedarea unei persoane in mod inconstient de catre spiritul unei femei geloase si razbunatoare in diferite povesti populare. Mieko nu se rezuma insa doar la povesti, ea reusind sa-si impuna, precum un hipnotizator, vointa asupra celor din jurul sau.

Romanul are o structura tripartita, fiecare sectiune purtind numele unei masti din teatrul japonez Noh, iar eroina isi dezvaluie, pe masura ce trama narativa se dezvolta, trasaturi care o fac sa se incadreze in psihologia sugerata de diferitele masti. De la rolul de femeie deziluzionata in dragoste, careia i-ar corespunde masca Ryoo-no-onna, Mieko evolueaza catre imaginea „femeii profunde", reprezentata de masca Fukai.

Evenimentele se organizeaza in permanenta, avind in centru trei personaje, care variaza de la o scena la alta. Insa, in mai toate cazurile, relatiile dintre personaje evolueaza dupa schema spirit-mediu-posedat, iar eroii par sa fie actionati din umbra de forta oculta a poetei Mieko. Urmind aceasta schema, autoarea descrie dragostea nefericita din tineretea lui Mieko, moartea fiului sau, povestea misterioasei ei fiice retardate, insa de o frumusete tulburatoare, fascinatia subconstient lesbiana exercitata asupra nurorii sale, Yasuko, precum si destinele unor barbati indragostiti de Yasuko.

Inconstient, poeta nipona o foloseste pe Yasuko drept mediu cind vrea sa cucereasca unul dintre pretendentii acesteia sau cind il vrea pe celalalt ca substitut pentru fiul sau mort. Vointa nurorii este, in cea mai mare a timpului, paralizata, ceea ce face ca uneori barbatii sa o considere o umbra stearsa in comparatie cu soacra sa, mai in virsta, dar emanind un sarm si o putere de sugestie deosebite. Intr-un moment apoteotic, Mieko isi trimite spiritul sa o posede pe fiica retardata si o impinge sa devina amanta unuia dintre pretendentii nurorii, pentru a da nastere unui copil care sa semene fiului mort.

Fumiko Enchi, o scriitoare angajata social Prozatoarea Fumiko Enchi (1905-1986) provine dintr-o familie impatimita, generatie dupa generatie, de teatrul Kabuki. Dupa ce a scris citeva piese de teatru care tradau o viziune stingista, Fumiko Enchi a inceput sa lucreze la mai multe romane, dintre care „Himojii tsukihi" („Zile de foamete") i-a adus in 1953 Women’s Literature Prize, iar cu „Onna zaka" („Anii de asteptare") a cistigat Noma Literary Prize. Incepind cu anii ’50 devine deja o prozatoare consacrata si se concentreaza asupra unor subiecte feministe.

Cititi despre pasiunea lui Fumiko Enchi pentru teatrul Kabuki la www.cotidianul.ro/select