Revelion ""Made in China""

Corespondenta din Hong Kong
Un milion de oameni si nici o sticla aruncata pe jos. Nici un ciob, nici o petarda printre picioare care sa-ti deregleze metabolismul. O explozie de lumina si de culoare pravalita intre un munte si-o mare. Un talmes-balmes general care descrie perfectiunea. Un oras chinezesc care respira occidental. Anul Nou a venit la fel ca el. Excentric si bizar.


Treia€¦ doia€¦ unu! Happy New Yeaaaar! La aproximativ 9.000 de kilometri distanta de Bucuresti, Anul Nou a venit mai repede, excentric si bizar. Hong Kongul e in sine un oras chinezesc care nu are nimic de-a face cu acceptia romanului pentru expresia "made in China". Altfel decat toate calificativele pe care le-as putea insirui, dar edificator printr-un singur cuvant: fascinant. Un furnicar de oameni incalciti printre cladiri carora abia le zaresti acoperisul, o isterie cuantificata in miliarde de beculete amestecate intr-un talmes-balmes de culori, vaporase radioase impodobite cu bandiere de pe care rage gura cascata a cate unui dragon. E panorama de pe Avenue of Stars, din Tsim Sha Tsui, un fel de bulevard à la Hollywood unde Jackie Chan si alti Chan sau Lee si-au lasat amprentele in asfalt. In ajun de An Nou, un milion dintre cele sapte miloane pe care le numara Hong Kongul se aduna aici pentru a admira explozia de lumini care bubuie naucitor la miezul noptii de pe acoperisul turnului IFC, Centrul Financiar International - cea mai inalta cladire din oras, un mamut de sticla si otel cu 88 de etaje si peste 400 de metri.

Hong Kongul este de fapt un oras inchegat din peste 200 de insule, dar cele mai mari teritorii sunt insula Hong Kong, peninsula Kowloon si regiunea Noile Teritorii - partea continentala, care se invecineaza cu China. Primele doua sunt despartite de portul Victoria, unul dintre cele mai importante trei porturi naturale din lume, unde odinioara ancorau traficantii de opium.


TRAFIC CA LUMEA. Taxe de drum mari, costuri mici pentru transportul in comunFURNICAR. Aici, pe faleza peninsulei "hong-konghezii" se aduna pentru spectacolul de lumini. Desi statistic vorbind Hong Kongul ar trebui sa aiba unele dintre cele mai aglomerate drumuri din lume la cate vehicule numara pe kilometri de strazi, n-am asteptat niciodata in trafic mai mult de doua minute. Si asta pentru ca taxele de drum sunt foarte mari, iar transportul in comun este cu mult mai ieftin si mai rapid. In plus, ai senzatia ca fiecare cladire si fiecare strada au fost proiectate in asa fel incat sa nu deranjeze cu nimic ordinea si simplitatea lucrurilor.


ORA 8:30. La fiecare colt de strada cate o ceata de politisti "Robocop" isi plimba vestele reflectorizante ornate la mijloc cu diode luminescente care palpaie intermitent: "police", "police". Pe o distanta de 500 de metri de la faleza nu mai intra nici o masina, din iarba verde au rasarit benzi care izoleaza strazile si pietonii, desi ar putea parea incredibil ca un milion de oameni sa se indrepte in aceeasi directie in liniste, pe trotuarele inguste, si nu alandala. Nimeni nu merge cu sticla de votca la purtator, nici macar de sampanie, nimeni nu arunca chistoace pe jos. Si asta pentru ca, oriunde ti-ai intoarce privirea, panourile iti aduc aminte ca amenda pentru fumatorii care nu rezista sa ajunga in locurie special amenajate este de 1000 HK$, cam patru milioane de lei vechi. Iar daca te apuca foamea in autobuz e mult mai grav, cam la fel de grav cat patru salarii medii romanesti pierdute.


ORA 9 FIX. Zgarie-norii de pe insula se infasoara in raze laser colorate si fac schimb de lumini cu ceilalti uriasi de sticla din Kowloon. Asa e in fiecare seara, pret de jumatate de ora. De-a lungul falezei se aliniaza "bradutii dorintelor", pomii de Craciun intesati cu globulete de hartie pe care poti sa-ti scrii visele, daca vrei sa se indeplineasca. Dupa "imi doresc ca prietena mea sa accepte sa-mi fie nevasta", "vreau mai multi bani si sa fie pace in lume" si "vreau ca seful sa ma promoveze", am renuntat la lectura si mi-am dat seama ca meridianele nu fac diferenta intre oameni si aspiratiile lor.


"PERLA ORIENTULUI". Hong Kongul este un oras plin de fum, in care, la fiecare 10 minute, cineva trece pe langa tine cu o masca antiseptica pe fata, chiar si in noaptea de Revelion. Un oras zgomotos, agitat, pitoresc, socant, colorat, ametitor, grandios. Plin de contradictii pe care nu te gandeai ca le poti intalni laolalta. Un oras intesat cu denumiri englezesti, citate filozofice in aceeasi limba pe peretii mall-urilor, pe toate gardurile daca ar avea asa ceva, dar pe care un numar infim dintre localnici o pricepe. Un oras in care e o adevarata aventura sa comanzi mancare intr-un restaurant, cel putin pentru un roman caruia ii place friptura. Insa, unul dintre avantajele faptului de a fi roman la Hong Kong e ca nimeni nu stramba din nas, nimeni nu susoteste cand intri intr-un restaurant sau magazin. Oriunde oamenii te trateaza cu acelasi respect ca pe oricine altcineva, pentru ca aproape nimeni nu a auzit de Romania si de "faima" unora dintre ai nostri. Honk Kong e un oras de sapte milioane de liliputani care forfotesc printre colosi. Autobuze si tramvaie supraetajate, talciocuri si strazi intregi cu magazine de lux care te fac sa te imbolnavesti de frustrare. Un amalgam de fragmente decupate din peisaje diferite, calculat in masuri aventuriste, crescut in cinci mii de ani de cultura chineza si 150 de ani de dominatie coloniala britanica. Un melanj care ar putea descrie perfectiunea.


ORA 22:30. Inapoi pe insula Hong Kong, varful Victoria, un munte care rasare din mare este al doilea loc in care merita sa fii in noaptea de Anul Nou. Peak Tram, un funicular abrupt cu aer retro, urca de aproape 120 de ani la cateva sute de metri altitudine. O calatorie in care te trec fiorii ca intr-un montagnes russes. Trenuletul e intesat de cei care merg sa vada spectacolul de pe "Terasa Cerului", majoritatea turisti. De sus, orasul ti se asterne la picioare intr-un tablou pe care imaginatia nu-l putea scorni. Puzderia de zgarie-nori, asezati umar langa umar, nu te mai striveste, de-aici parca se afunda intre ape, infasurati intr-o maree de lumina.

A mai ramas jumatate de ora pana la miezul noptii. La restaurantul chinezesc de sub "Terasa Cerului", majoritatea petrecaretilor sunt cupluri de indragostiti care asteapta noul an cu un pahar de sampanie in fata si cu sapte feluri de mancare. Ca european, e imposibil sa te saturi cu unul. Cho Cho San sau Lee Chiun sau cum l-o fi chemand imparte confeti, zdranganele si coifuri colorate. Sunt toate ingredientele pentru a sarbatori trecerea dintre ani. Treia€¦ doi... unu. Happy New Yeaaaar!


CONTINUARE. Pe acoperisul Hong Kongului luminile se sting, insa jos, pe strazile inguste, in barurile si cluburile aliniate pe Arbuthnot Road, petrecerea continua. Pentru englezoaicele si partenerii lor boemi, direct in strada, pentru cei cu buzunarele pline si tinute de seara, in cluburi exclusiviste de sute de dolari intrarea.

Bucurestiul inca nu a intrat in 2008. Mai sunt cateva ceasuri, insa, privind din alt punct de vedere, va mai dura zeci de ani pana va ajunge la aceeasi ora cu Hong Hongul. La multi ani!

---

Despre autor: