Noaptea Plugusorului

In seara de Anul Nou, ingaduitoarea liniste a intinderilor albe e facuta tandari de pocnete strasnice de bici, de talangi, de zurgalai, de paraietori, buhaiuri, arsenalul de sute si sute de ani al rodnicului plugusor. Caci prin urarea de acum se prevesteste si se descanta buna germinatie a semintei viitoare de sub campuri. Si, daca ogoarele sunt blagoslovite prin cantec, e randul oamenilor sa fie binecuvantati in zorii noului an de versurile Sorcovei.


De aproape o luna, comuna Valeni, judetul Olt, nu mai are liniste. Pe ulitele mai largi si mai ales pe la raspantii se auzeau pocnete asurzitoare de bici, zanganit de talanga si scrasnet nervos de paraietori. Se faceau repetitii. Cum ieseau de la scoala, inca inainte de a lua vacanta, cetele se strangeau ca la comanda, preocupate ca totul sa iasa "ca la carte", desi cartile in sine incepeau sa zaca nebagate in seama in ghiozdanele aruncate prin unghere. Membrii celor care constituiau grupul se stiau inca de cu un an in urma, rar intamplandu-se sa mai aiba loc modificari in ultimele zile. Cu caciula trasa adanc pe urechi, Ionica iesi din curte, zorindu-se preocupat spre capatul ulitei, unde deja frate-su, cu un bici de cinci ori mai lung decat el, isi facea incalzirea de-o jumatate de ora. Adevarata tehnica era sa-l plesnesti dintr-o invartitura si in fata si in spate. Ionica era cel mai mic din grup si, daca nu era frate-su care sa puna o vorba buna, nici anul asta n-ar fi intrat "cu parte egala". Fusese si cu un an in urma cu aceeasi ceata, dar atunci il luasera doar ca sa stranga banii, dandu-i la final si lui cativa firfirici. Acum, el era cel care trebuia sa zica Plugusorul, caci, ziceau ceilalti, il darama pana si o talanga. Si, de cand incepuse frate-su sa tot impleteasca la canepa pentru pleasna, se apucase si el sa invete urarea. Ce e drept, o varianta mai prescurtata, caci "Plugusorul batranesc", cum ziceau ceilalti, era greu de invatat. Dar si pe asta il stia pe jumatate.


AHO, AHO, COPII ARGATI! Era o ceata laptoasa de nu vedeai la 10 metri in fata. Parca toate hornurile caselor ingeresti ale inalturilor se infundasera cu fum alb. "Hai, ma, odata! Ca astia ai lua€™ Mardare ne-au luat-o deja inainte". "Gata, nene, am venit!", zice baiatul cu voce sugrumata de emotie. "Bai, ti-ai dres glasul cu un ou?", il lua unua€™ peste picior. "Ce ou?, il apara fate-su, ca plesnira toate in cuibar. Nu vezi ce ger e? Ca mi-a impietrit si biciul in mana!". Facura cativa pasi, dezorientati. De unde sa inceapa? "Hai la aia ai lua€™ Jianu, ca sunt mai pricopsiti." O cotira la dreapta, pe o ulita mai laturalnica, indemnandu-se grabiti spre casa Jienilor. Ionica abia se tinea, gafaind, dupa ei. Din cauza gerului prelungit, pe jos era ca sticla. In noptile senine, toata bolta palpainda a cerului se reflecta ca-n luciul unui lac incremenit intre trestii. Un pas gresit si cel mic era lat, cu caciula sarita la 2 metri distanta. "Ce faci, ma, impiedicatule? Iti sparsesi muzicuta? Ia vezi, poate nu mai poti sa urezi, ca vezi tu ce patesti!" Cu mandria sifonata, se ridica repede de pe jos, sa nu-i infurie mai mult. Inaintau in ceata prinsi ca in vartejul rasuflarii unui balaur ce scoate foc pe gura si fum pe nari. Doar ca erau infasurati intr-un ger ce le crapa obrajii si le arginta parul itit de sub caciula. Mai mult pe bajbaite ajunsera in fata portilor. Se umflara in ele si le dadura deoparte.


STATI PUTIN SI NU MANATI! Intrara intr-o curte larga, unde era numai o caruta trasa intr-o parte. Toate geamurile casei erau luminate ca la nuntile imparatesti. Din cauza cetei apareau doar ca niste dreptunghiuri galbui, fara sa se vada ce e dincolo de ele. "Primiti cu Plugusorul?", tuna vocea lua€™ frate-su facand sa hamaiasca trezitii caini pret de trei, patru gospodarii in jur. Prima iesi tusa Maria, dar mai mult auzira ca s-a deschis usa decat sa o fi vazut. Era doar o silueta care venea dintr-un gol luminos. "Primim, maica, stati sa-i chem si pa€™ailalti! Aristicaaa..., iesiti ma, ca venira cu uratul! Hai, ca ne-a fi anul asta mai bun, nu secetos ca asta de trecu". O alta silueta, mult mai burtoasa si mai matahaloasa, insotita de alte doua mai mici, iesi din haloul de aur laptos. Se cracana si-si puse gospodareste mainile in solduri, strigand: "Ai cui sunteti, ma? Ia, apropiati-va! Aaa, Ionica, tu esti, tata? Sa nu zici ca tu urezi anul asta!... Ia zi, ma flacaule!".

Inghesuit in caciula care-i era mai mare cu doua numere, Ionica numai flacau nu se simtea. Ba, i se parea ca este mai mic chiar decat o buburuza ce incearca sa-si ia zborul, cu aripile carpite de hibernare, de pe un fir de iarba primavara.


S-A SCULAT MAI AN... Ceata se desfacu repede, ca un evantai, fiecare asigurandu-se ca are loc sa se desfasoare. Ionica ramase singur in mijloc, ca o trestie plapanda, gata sa infrunte vantul aprig al asteptarii celorlalti. Se incorda in el si incepu cat il tineau plamanii: "S-a sculat mai an/ Badica Traian/ Si-a incalecat/ Pe-un cal ne-nvatat...". Se legau versurile cu usurinta in gura tanara. "Manati, mai, hai, hai!!!", raspundeau flacaii la indemnurile lui ascutite de "Ia mai manati, mai flacai!". Pocnetele de bici rasunau pana la jumatatea satului. In cateva minute terminase varianta prescurtata. "Ma Ionica, imi urasi tu, dar Plugusorul batranesc il stii? Eeee, daca il stii, primesti de cinci ori mai mult de la mine." Toti au incremenit la asa vorbe. Nici nu mai era vorba despre bani, ci ca se vor face de rusine. "Il stiu, neaa€™ Aristica." Si incepu. Baietii il insoteau cu "hai, hai" de cate ori le venea randul. Cam pe la jumatatea pe care o stia si el, Jianu ii opri. "Bravo, mai voinicule, vad ca-l stii, ia banii!" Parca se aprinsesera sori in noaptea ghemuita in ceata. Si parca ingeri cu faclii in maini ii zambeau din toate colturile cerului. "Cum de-l stiusi, ma?", il stranse la piept frate-su. "Ne-ai scapat de rusine!" Un alt grup tocmai dadea sa intre pe poarta Jienilor. Ionica trecu tantos printre ei, ca un Cezar care-si poarta cu mandrie pe umeri mantia stralucitoare. Stia ca anul viitor isi are deja asigurat locul in ceata. Prin perdeaua noptii cetoase se zareau celelalte gospodarii la care trebuia sa ureze. "Langa boi v-alaturati/ Si cuvantul mi-ascultati..." Si in noaptea dintre ani stia ca vorba lui va fi dintre cele mai ascultate.

---

Despre autor: