Ne indreptam infrigurati spre Comanesti. Zapada de la acest sfarsit de an a incantat pe toata lumea. Sarbatorile de iarna din anii trecuti, fara nameti,nu au avut nici un farmec.


Usoara nostalgie in care cazusem a fost spulberata de larma nemaipomenita care razbatea de undeva de dupa pasajul de sub linia ferata, care duce catre Primaria Comanesti. Ca prin farmec am fost inconjurati de cai agitati, speriati de multime si de zgomot, mascati si de o multime care fluiera, batea din tobe si suna din zurgalai de te asurzea. Politistii, in ciuda numarului mare, aproape ca nu mai pridideau sa dirijeze circulatia oamenilor si a animalelor, care navalisera in strada. In plus, tot felul de fanfare si de formatii instrumentale cantau, fiecare in felul ei. Nu se mai auzea nimic, de parca ar fi inceput razboiul. Atmosfera a fost intregita de salvele de tunuri, e drept artizanale. "Bubuie tare, doamna, cu cat punem mai mult carbid si il dozam mai bine cu atat e mai mare bombardeaua. Daa€™ sa stiti ca astea-s mult mai putin periculoase decat petardele astea aparute dupa Revolutie", ne-a asigurat unul dintre posesorii ciudatului instrument pe care il purtau pe umar.


SPIRIT DE COMPETITIE. Mergem in procesiunea formata ad-hoc de oficialitatile judetului spre centrul orasului, acolo unde fusese instalata o scena. "Fata draga, pune si tu masca aia mai bine pe fata, ca acusi ajungem la scena si nu-i de joaca. Se dau premii mari, zece milioane pentru premiul intai, opt pentru premiul doi si sase pentru cei de pe locul trei", s-a auzit vocea autoritara a unui barbat catre o fetiscana care nu se mai vedea de dupa masca imensa care ii acoperea fata. In spatele ei, o alta codana, subtire, imbracata in haine de padurar cu cateva numere mai mari decat talia ei, cu un ditai puscociul pe umar isi facea loc grabita spre banda de care se pierduse. "Ai sa impusti pe multi cu mitraliera aia", i-a aruncat, cu ochii numai zambet, un tanar din multime. Tanara i-a aruncat o privire scurta, maguilta de atentie, dar nu s-a oprit din mersu-i agil. Printre formatiile care se scurgeau intr-o procesiune imensa pe strazile orasului, deja se faceau pariuri despre ocupantii primelor locuri.


INTRECERE CA LA CARTE. Inaintam din ce in ce mai greu spre scena. O mare de oameni - "sunt vreo 10.000 de persoane", ne-a spus viceprimarul Neculai Ciocan - bloca aproape complet trecerea catre scena. Primarul, cu esarfa incinsa peste palton, le-a vorbit oamenilor scurt despre festival, le-a urat cele cuvenite si, intr-o atmosfera de Oscar, atat de multe erau aparatele de fotografiat si camerele de luat vederi, a inceput spectacolul. O gura de vin fiert pentru bietul juriu obligat sa stea pe loc pana la terminarea evolutiilor tuturor concurentilor, zambete si cate un incident hazliu au marcat intrarile concurentilor pe scena. Vreo 500 la numar, veniti de pe toata Valea Trotusului si cea a Tazlaului. Si de pe cea a Asaului. Uratori, banda de haiduci a lui Bujor, capra de de la Beresti Tazlau, ursi, caluti... Si relaxare. Cum nu s-a mai vazut de mult pe fetele locuitorilor din zona, marcati de potopul inundatiilor din anii trecuti.


SE PREGÃ…TESTE VIITORUL FESTIVAL. Sutele de mascati si uratori care s-au perindat pe scena au fost evaluate de juriu, iar la final au fost rasplatite. Aproape 200 de milioane de lei in premii, dintre care unul de excelenta, de 50 de milioane, pentru Ursul din Zavoi, un cartier din Comanesti, unde orasenii tin cu dintii de traditii. "Au primit acest premiu pentru modul nealterat in care pastreaza traditia, pentru autenticitatea costumelor, jocul deosebit, frumusetea pieilor si prezenta scenica. Suntem la a 12-a editie, vrem sa facem cunoscuta in acest fel in Uniunea Europeana toata Valea Trotusului si sa atragem turistii aici, unde datinile se pastreaza nu doar pe scena, ci si in realitate, prin curtile oamenilor. De acum 12 ani, cand am pornit acest festival, numarul lor a crescut atat de mult incat acum nu se mai gasesc locuri de cazare pe nicaieri", a aratat Viorel Miron, primarul de Comanesti, inconjurat de mascatii care ii navalisera in birou. Afara, orasul intrase deplin sub asediul ursilor. Barbati in toata puterea, copii sau fetiscane scoteau capul transpirati de efort din blana de urs. Canafii uriasi, din lana rosie, se zbateau in ritmul dansului peste capetele multimii. Cete, cete se duceau catre casele lor. Urmau cateva ore de odihna si porneau cu uratul prin gospodariile muntenilor. Am parasit si noi orasul in miros de mici, vin fiert si sarbatori. De undeva, nu se stie de unde, venea o adiere de colaci calzi.