Corespondenta din Londra
In tara, in mod normal, de Revelion ma strangeam cu diversi amici si ne faceam cu toti cleste. Credeam ca asa o sa se intample si in deplasarea mea londoneza, numai ca nu a fost asa. Am plecat din statia de domiciliu din cartierul Camden pe la noua seara. Cum am iesit pe strada am avut impresia ca am nimerit intr-un musuroi ravasit plin cu furnici bete.


Ca tot bizonul nimerit in Londra la 31 decembrie, m-am indreptat spre Big Ben sa prind acolo miezul noptii. In autobuz, am observat cu stupoare grupuri de femei sau barbati, aflate in general separat, care trageau din sticle cu tarie. M-am uitat la dame: in ciuda frigului, erau mai toate la mini si in papuci sau pantofi cu toc inalt, pe picioarele goale. Tragand cu urechea, mi-am dat seama ca "engleza londoneza" nu seamana deloc cu ceea ce stiam eu din filme sau de la scoala. Mi s-a intarit sentimentul asta cand un politist a oprit autobuzul si a zbierat spre sofer: "Da bos stap hir!". Ma intrebam despre ce sef e vorba, dar omul legii voia de fapt sa spuna ca mijlocul de locomotie nu poate trece mai departe. Asa am ajuns sa debarc la statia Holborn, aflata la vreun kilometru de Big Ben.


PE POD. Am nimerit intr-o fosgaiala imensa, intre oameni de toate rasele si nationalitatile, care aveau ca numitor comun sticlele din maini. Se amestecau behaituri vesele in toate graiurile din lume, era un fel de Turn Babylon pe orizontala. Era o mixtura de haos si politete britanica: de fiecare data cand cineva, oricat de manga era, iti tragea un cap in burta sau un sut la gioale, spunea "sorry". Singurii care m-au imbrancit fara scuze erau doi juni, dintre care unul ii zicea pe romaneste celuilat: "Ma fraiere, daca mai ramaneai jumaa€™ de an cu Keith o luai cu acte si acua€™ erai domn cu casa la Londra!". Era atata lume incat nu am nimerit chiar in fata la Big Ben, dar, dus de val, am aterizat pe Podul Westminster, de unde puteam vedea atat turnul cu ceas, cat si London Eye, roata mare din care poti sa privesti tot orasul. Pe la zece si ceva, am fost luat pe sus de o gasca de brazilieni, care zbiera ceva pe portugheza. M-au lasat pe la mijlocul podului. Dupa vreun sfert de ora, am auzit din dreapta un "passss" si am vazut ca se produce rumoare. Doi englezi imensi cat malul se pisau imperturbabil in mijlocul podului si se facuse gol in jurul lor. Aveau un aer aristocratic. Cand un grup de italieni care nu agrea obiceiul urinatului pe pod a inceput sa faca scandal, racnind "Ma fan cullo!" si ridicand degetul mijlociu in sus, cei doi nu i-au bagat in seama. Treburile s-au dinamizat usor cand un latin curajos, care semana cu un tantar, a vrut sa sara la bataie. A fost facut knock-out dintr-o miscare, dar de nu stiu unde au aparut vreo douazeci de politisti cu cusmele caracteristice pe cap, care, ca toti englezii impartiali, au umflat toate persoanele implicate.

In rest, pana la miezul noptii, era sa fiu deteriorat de o fata slabuta care mi-a dat cu iubitul ei in cap (incerca sa-l ridice pe umeri) si am mai vazut doi adolescenti subtirei care, plini de bune intentii, incercau sa-l ridice prin tractare de aripi pe un matur supraponderal care se facuse frate cu asfaltul. Am mai vazut ca erau foarte la moda urechile de iepure fluorescente si suzetele cu luminite. Inainte de schimbarea anului a inceput sa ploua usurel, chestie pe care s-au declansat ragete de veselie si s-au desfacut alte sticle.


DOISPE SI DUPÃ…. Cand a batut Big Ben de doispe noaptea, au izbucnit chiote din toate partile si am incasat in freza vreo trei dopuri de sampanie. Dupa un foc de artificii realmente spectaculos, cum n-am vazut la Bucuresti, care a durat un sfert de ora, a inceput buluceala spre oras. Ma gandeam sa ma bag intr-un pub ceva si sa beau beri pana spre dimineata. Nu era loc nicaieri nici sa bagi o mana, daramite sa te insinuezi inauntru. Pe strada se circula umar la umar. O japoneza, cam de 14 ani, vopsita roz in cap si cu cercel in buza a venit mot la mine, a zambit si a racnit "facaiuuuu", dupa care a cazut ca un saculet cu cartofi. Abia dupa ce a fost recuperata de alti samurai mi-am dat seama ca, de fapt, imi urase "fuck you!". Am mai vazut un tip care-si pierduse hainele si se balanganea in chiloti, dar care tinea demn la subrat un telefon mobil al carui ecran ii lumina pieptul in mov. Paramedicii, prezenti aproape peste tot, au avut mult de lucru. La fiecare colt de strada vomitau diverse persoane, preponderent femei. Multe dintre ametite se descaltasera, fiindca nu mai puteau sa se tina pe toace si lipaiau in picioarele goale pe asfaltul ud. Pe strazi era clisa de sticla pisata, tone de pungi si ambalaje, ba chiar toale aruncate de petrecareti. Pe la vreo cinci simteam ca am obosit. M-am dus inspre metrou. Pe peron, trei femei desculte, dar imbracate in haine "de firma" trageau votca dintr-un clondir de doi litri si tachinau un negru gras cu un geamantan: incercau sa-i vare un deget in fund, dupa care radeau ca proastele. Negrul, care nu avea nici o legatura cu ele, zambea jenat, dar tusat totusi de atentia acordata. Abia cand ma intorceam in Camden mi-am dat seama ca, tot studiind persoane ametite grav, eu n-am mai baut nimic.



Salzburg - Petrecere cuminte in orasul lui Mozartde Alexandru Nastase ATMOSFERÃ…. Austriecii au petrecut in liniste RevelionulAustriecii au sarbatorit cu mai mare fast Craciunul decat Anul Nou. Inaintea sarbatorii nasterii Domnului, autoritatile din Salzburg au ornat orasul cu beculete multicolore si brazi de Craciun. In restaurante, magazine si chiar si in unele intersectii, machete din lemn si plastic cu scena biblica a nasterii in iesle a Mantuitorului anuntau apropierea marii sarbatori. De asemenea, inainte de Craciun, in cateva zone centrale din oras s-au organizat renumitele targuri traditionale austriece. Au fost ridicate zeci de casute din lemn, de unde localnicii si turistii au putut cumpara fel de fel de preparate culinare specifice sarbatorii. Ca in fiecare an, dulciurile au fost la loc de cinste. Toate acestea au fost, insa, inchise inainte de Revelion. Pentru Anul Nou, nu a mai ramas in "picioare" decat patinoarul artificial amenajat in Mozartplatz, chiar la picioarele statuii marelui compozitor.

REDUCERI DEGEABA. Magazinele din Salzburg, atat cele de firma, cat si cele cu suveniruri sau dulciuri s-au pregatit de Sarbatori cu reduceri importante. Cu toate acestea, nu multi au putut beneficia de reduceri, intrucat magazinele au fost mai mult inchise in perioada Sarbatorilor. De fapt, putine lucruri au functionat in oras in aceasta perioada. Cu exceptia locurilor turistice, aproape tot orasul a fost inchis. Austriecii au preferat sa stea in case si sa se odihneasca, lasand turistii sa umple strazile, barurile si restaurantele sau partiile.In dupa-amiaza zilei de 31 decembrie, doar petardele care explodau din cand in cand pe strazi anuntau venirea Revelionului. In rest, o atmosfera linistita. Seara, barurile si restaurantele s-au animat unul cate unul incepand cu ora 20:00, pentru petreceri private. S-au servit bucate alese, bine dichisite in farfurii, s-a ascultat muzica austriaca traditionala si hituri internationale, iar la miezul noptii, lumea a iesit pe strada pentru focuri de artificii. La jumatate de ora dupa noul an, petrecaretii au mers la culcare, asa cum fac in fiecare an. Singurii care au mai zabovit la petreceri au fost turistii straini, insa nici acestia nu s-au intins prea mult la chef.