Ne-am asumat fericiri. Ne-am acordat impliniri. Am fost fatalisti invinovatind soarta. Am privit tragedii compasionand egoist doar cu varful simtirii. Am imbatranit prin parintii nostri si-am renascut in ai nostri copii. Ne-am aglomerat in ambuteiaje pasind spasiti pe calea rabdarii. Am claxonat. Am injurat printre dinti sau fatis, cu patos. Am aplaudat. Am huiduit. Am trait intens sau am asistat placid la curgerea a inca unui an. Am fost noi insine sau imaginea altora. Am urat. Am iubit. Ne asumam inca un an. Ce-am facut cu 2007? Va urma. 2008 2007A fost un an care a inceput cu rezilierea de comun acord si fara pus poalele-n cap a contractului cu Realitatea TV (un post care, in ciuda parerilor unora, a insemnat mult pentru mine) si a continuat firesc cu semnarea imediata a unei noi intelegeri, cea cu Antena 2 (concomitent cu oficializarea colaborarii cu Antena 3).

Un contract pentru care, trebuie s-o recunosc, "vinovat" este, intr-o proportie covarsitoare, Mihai Gadea, care a crezut obsesiv ca pot face performanta realizand un talk-show zilnic. Daca am reusit sau nu, Dumnezeu stie, dar certitudinea e ca 2007 a fost un an care m-a supt de energie, m-a obosit fizic si psihic si m-a transformat intr-un soi de musafir ciudat acasa. In cursul aceluiasi an, m-am aruncat brusc si contondent, odata cu debutul emisiunii mele, in lumea ciudata a bloggerilor. M-au urmat, ceva mai incolo, pe rand, intr-o succesiune la prima vedere ilogica, iepurele si pisica, cei care au avut enorm de suferit din cauza mea.

Ca un soi de cireasa pe tort, spre sfarsitul aceluiasi an, am fost promovat, intr-o sedinta la care am lipsit, redactor-sef al Jurnalului National. Culmea e ca, din cauza ritmului meu dement de viata (daca asta se mai poate chema viata), nici n-am apucat sa ma bucur de ceea ce am realizat. In schimb, aproape imun la bucurii, am suferit copios si ma simt vinovat peren pentru