Regele, pastratorul de drept al valorilor fundamentale

Acum saizeci de ani, la 30 decembrie 1947, Romania era deposedata de ultima institutie cu autoritate naturala si cu vocatie de garant al democratiei, Regele Mihai. Dictatura uzurpa Monarhia, in numele unei Republici pe care nu avea de gand si nu putea sa o puna in opera. Vocea poporului avea sa fie inabusita pentru 50 de ani.
Dar lovitura grea data Romaniei in acea zi a fost zdruncinarea brutala a identitatii nationale. Intre 40 de ani de comunism si decapitarea statalitatii este o deosebire echivalenta cu cea dintre confiscarea unei case si incendierea ei.
Sovietizarea a reprimat nu doar oameni si grupuri sociale, ci si instinctul binelui national, fiorul identitatii si al statalitatii bazate pe conlucrarea dintre autoritatea monarhica si democratia reprezentativa. Statul a fost acaparat de un grup de putere fara nici un sprijin natural, altul decat vointa tancurilor sovietice. Administratia s-a transformat intr-o masinarie menita sa satisfaca ambitii personale de putere.
Faptul ca Familia noastra are un rol de jucat in Romania de astazi nu se datoreaza simpatiei oamenilor politici fata de monarhie, nici nelinistii tarilor lumii fata de continuitatea, traditia sau identitatea noastra. Acest rol a fost si este acela de pastrator si slujitor al valorilor fundamentale, fara de care nici o societate nu cunoaste devenirea intru Bine si nici dezvoltarea sub semnul Interesului general.
In momentul in care romanii au inteles ca patriotismul are o masura precisa si obligatorie in dezvoltarea infrastructurilor sociale; ca etalonul moral al guvernarii este tot atat de necesar ca reprezentarea parlamentara si alegerile libere; ca puterea exemplului personal este tot atat de valoroasa ca si prosperitatea; cand au simtit pe pielea lor ca legitimitatea data de voturi nu inlocuieste mandria si moralitatea; cand au intuit ca inteligenta societatii civile nu tine loc de generozitate si ca abilitatea politica nu poate suplini loialitatea, atunci ei au inceput sa inteleaga ca Familia Regala reprezinta un element structural tot atat de necesar societatii romanesti, pe cat este cel politic, construit in armonie si complementaritate cu acesta.
Regalitatea a redevenit o parte a Romaniei pentru a pune umarul la statornicie. Ea a putut influenta mersul tarii chiar si deposedata de putere politica sau de raspunderi administrative pentru ca are o vocatie naturala de leadership. Regele s-a intors in tara sa. Este vremea ca si Romania sa puna capat exilului la care a fost pe nedrept condamnata.
Peste tot in Europa, unde sistemul democratiilor liberale functioneaza performant si coerent de sase decenii incoace, se cauta solutii pentru gestiunea schimbarilor dramatice care au loc in societate, pentru a opri degradarea substantei puterii publice, pentru a face fata deficitului de performanta, lipsei de generozitate si de responsabilitate a celor care conduc temporar institutiile guvernarii.
In Romania, desi de saptesprezece ani incoace consolidam institutiile democratice, sistemul a depins mereu, prea mult, de personalitatea si de actiunile oamenilor care au gestionat puterea. Institutia trebuie sa fie mai importanta decat omul. Fiindca numai aceasta precautie a sistemului poate impiedica devierile pe care democratia, ca instrument, nu le poate evita.
Daca ma uit, prin comparatie, la comportamentul public al Regelui Mihai si la cel al liderilor politici, constat ca Regele, desi octogenar si purtator de Coroana, s-a purtat in permanenta in spiritul unei democratii liberale armonioase, cu masura, bun-simt, cu grija fata de oameni si cu respectarea cuvantului dat. Ceilalti au facut prea adesea exact contrariul: de cate ori au putut au actionat la limita legii, au aplicat regula bunului plac, au folosit propria institutie, de la mici primarii pana la marile piese de pe tabla de sah a administratiei publice centrale, in sensul interesului personal, au manipulat societatea cu toate mijloacele, private sau publice, in directia care le convenea mai mult.
Aceste devieri de la comportamentul democratic si institutional sunt expresia si sursa inconsistentei institutiilor insesi. Desi democratice, unele institutii au devenit mecanisme vulnerabile, fara istorie, fara continuitate, fara respectabilitate, fara competenta, care cad prada, constant, brutalitatii egoului fiecarui aventurier care ajunge, pe cale democratica, sa le domine.
Faptele lui Carol I raman in istorie nu fiindca au fost monarhice, ci fiindca au fost fondatoare de stat modern, vizionare si aducatoare de statornicie. Ele au validat principiul monarhic ca element structural al societatii romanesti.
Romania europeana, folosind fara complexe de inferioritate argumentele ce au format-o ca stat modern, va fi o tara mai puternica, mai pragmatica si mai capabila sa infrunte timpuri ce nu se anunta nici linistite si nici pasnice.
Regele este pastratorul de drept al valorilor fundamentale. Pentru a vedea coroana pe care Regele Mihai o asaza pe crestetul Romaniei de astazi nu ai nevoie de ochi, ci de cetatenie.

Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen

---

Despre autor: