Combinatul SC Siderurgica Hunedoara se afla intr-o situatie dezastruoasa. Totul a inceput in anul 2001, cand - potrivit presei britanice - premierul englez Tony Blair ar fi intervenit pe langa Cabinetul Nastase sa-i vanda omului de afaceri indian, Lakshmi Mittal, jumatate din siderurgia romaneasca, in schimbul sustinerii tarii noastre la integrarea in UE. Pentru acest serviciu, magnatul indian ar fi sponsorizat in alegeri Partidul Laburist cu peste 100.000 de lire sterline. La acea ora, grupul LNM Holding, devenit ulterior Mittal Steel si-apoi ArcelorMittal, ocupa locul sase mondial in productia siderurgica. Dupa acapararea pe mai nimic a combinatelor de la Galati, Iasi, Roman si Hunedoara, indienii au urcat pe locul al doilea, fara a respecta contractele de privatizare, in ciuda a peste un miliard de euro facut cadou de Guvernul Adrian Nastase. Astfel, economia nationala a fost grav afectata, iar zeci de mii de angajati s-au trezit pe drumuri, costurile disponibilizarilor fiind suportate tot de statul roman. In continuare, politica manageriala a conducerii indiene a fost una ce poate aduce atingere sigurantei nationale, aceeasi tendinta manifestandu-se si in prezent. Produsele realizate de cele patru societati comerciale sunt vandute in tara la pret dublu in comparatie cu exportul.
La inceput a fost Sidex
La data privatizarii combinatului galatean Sidex (septembrie 2001), valoarea de piata a acestuia se ridica la peste un miliard de dolari. Ca sa le fie bine indienilor, statul le-a acordat facilitati fiscale de sute de milioane USD, care au ajuns la datoria publica. Pretul stabilit sub bagheta lui Ovidiu Musetescu, presedintele de atunci al APAPS, actual AVAS, a fost de numai 70 de milioane USD, pentru 92% din societate. Desi investitorul s-a angajat sa nu disponibilizeze personal timp de 30 de luni, in 2002 au fost concediati 7500 de salariati. Costurile acestei concedieri colective s-au ridicat la 40 de milioane USD, pe care le-a suportat tot statul. Ceea ce denota ca Sidex a fost vandut cu doar 30 de milioane de dolari. Pe langa cel mai mare combinat siderurgic al tarii, LNM Holding a mai pus mana pe numeroase blocuri de locuinte pentru salariati, gradinite de copii, baze sportive si de agrement, sisteme de alimentare cu apa si canal din municipiul Galati, diverse obiective sociale si 500 alte apartamente nefinalizate. In ciuda demersurilor autoritatilor locale si a unor politicieni, ca aceste obiective sa intre in proprietatea municipalitatii, lucrurile au ramas cum fusesera stabilite. Revenind la restul obligatiilor asumate de compania indiana, privind asa-zise investitii masive in tehnologie, protectia mediului si altele, trebuie spus ca acestea au ramas doar niste promisiuni desarte.
A urmat Metalurgica Iasi
Fosta SC Metalurgica Iasi, actuala Tepro, a fost al doilea obiectiv inghitit de magnatul indian Lakshmi Mittal, in mai 2003. Anterior, incepand cu 1998, cel mai mare producator de produse laminate si tevi din Europa a intrat in proprietatea cehilor de la Zelezarni Vesely. Pretul a fost de doar 25 de miliarde de lei (aproximativ 2,8 milioane USD), in conditiile in care pe stoc existau materii prime ce depaseau jumatate din valoarea de vanzare. Cehii s-au straduit sa falimenteze combinatul, oamenii au ajuns pe drumuri, iar dezastrul a culminat cu asasinarea la comanda a liderului sindical Virgil Sahleanu, dupa care Tepro Iasi a revenit in proprietatea statului. LNM Holding a cumparat pachetul majoritar de 70,76% din actiuni cu doar 15,6 milioane USD si o multime de promisiuni. Care promisiuni, de asemenea, n-au fost respectate catusi de putin. In schimb, statul i-a scutit pe investitori de plata unei datorii de 18,626 milioane de euro, inregistrand o pierdere de trei milioane de euro. Mai clar, indienii au beneficiat de cele trei milioane de euro ca sa devina stapani si la Iasi.
Plaga indiana
In continuare Ovidiu Musetescu si oamenii lui Lakshmi Mittal au negociat privatizarea la pachet a SC Petrotub Roman si SC Siderurgica Hunedoara. In decembrie 2003, pachetul majoritar al primei societati - 69,768% - a fost vandut efectiv cu doar cinci milioane USD.
Scriptic vorbind, Petrotub s-a vandut cu 83 de milioane USD, reprezentand 40 de milioane datorii, restul fiind promisiuni de investitie in retehnologizare si protectia mediului. In pofida unor facilitati substantiale acordate cu marinimie de stat, indienii n-au achitat in patru ani datoriile si n-au investit nimic in tehnologie ori mediu, conform contractului de privatizare la care s-au angajat. Fireste, numerosi salariati au ajuns pe drumuri.
Avand o vechime de circa 120 de ani, Combinatul Siderurgic Hunedoara este vandut de APAPS, in anul 2000, americanilor de la Noble Ventures. Un an mai tarziu, contractul este reziliat pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Cu doua luni inainte de privatizarea Petrotub Roman, din Siderurgica Hunedoara sunt disponibilizati, pe cheltuiala statului, 3000 de salariati. Apoi, prin OUG nr. 116/2003 sunt sterse datoriile societatii catre diverse bugete, care insumau peste 5600 de miliarde de lei. De asemenea, restantele de plata catre SC Electrica, SC Distrigaz si SNCFR, de peste 2700 de miliarde de lei sunt convertite in actiuni, pe care le cumpara LNM Holding pentru "fabuloasa" suma de un milion USD. Potrivit Sindicatului Solidaritatea, afiliat la Federatia Sindicala Solidaritatea "Virgil Sahleanu" a Metalurgistilor din Romania, "desi nu incasase nici o suma convenita, APAPS plateste creditele angajate la BCR de catre societate, in suma de 190 de miliarde de lei, iar Ministerul Finantelor Publice achita creditul angajat la BCR pentru finalizarea Corpului Electric nr.3, in valoare de 5 milioane USD". Mai mult, in cele sase luni cat a durat realizarea transferului efectiv de proprietate intre APAPS si indieni, tot statul a achitat energia electrica si gazul metan consumate in combinat, ca si impozitele si taxele aferente.
Sindicatul Solidaritatea ii acuza pe Ovidiu Tiberiu Musetescu - fost presedinte PSD al APAPS, Doru Gaita - director general la Siderurgica intre 2000 si 2004, Petru Ianc - membru din partea Ministerului Economiei si Finantelor in Consiliul de Administratie al societatii si Petru Vaidos - presedinte al Sindicatului Siderurgistul de subminarea economiei nationale, comunicare de informatii false, fals in declaratii, abuz in serviciu contra intereselor publice si gestiune frauduloasa. Toate aceste infractiuni aducand atingere inclusiv sigurantei nationale, in opinia liderilor sindicali. Ca o concluzie preliminara putem spune ca statul i-a ajutat pe indienii instalati la ArcelorMittal Hunedoara, cu facilitati fiscale de circa 169 de milioane USD. In schimb, investitorul strategic n-a achitat nici macar suma de un milion de dolari, pe care ar fi trebuit s-o plateasca pentru pachetul de 80,9174% din actiuni. De prisos sa mai amintim ca indienii nu si-au respectat obligatiile din contractul de vanzare-cumparare, privind investitiile in tehnologie si mediu asumate, ori promisiunea finantarii cu o jumatate de milion USD a unor programe sociale in zona.
Cadouri pentru maharajah
Potrivit unui studiu efectuat de Sindicatul Solidaritatea din ArcelorMittal Hunedoara, si inaintat mai multor institutii ale statului, maharajahul otelului nu si-ar fi imaginat nici in visurile sale cele mai frumoase ca statul roman va fi atat de darnic cu el.
Dupa ce ca i-a vandut, in schimbul unor promisiuni desarte, Sidex Galati, Tepro Iasi, Petrotub Roman si Siderurgica Hunedoara, scutirile de la plata datoriilor si penalitatilor catre bugetul de stat au atins valoarea de 1,13 miliarde USD, din totalul de 1,8 miliarde USD alocati intregului sector siderurgic romanesc. De asemenea, transformarea datoriilor SC Siderurgica SA catre furnizarii de utilitati (SC Electrica, SC Distrigaz si SNCFR) in actiuni s-a ridicat la 82 de milioane USD. Plata AVAS catre BCR aferenta creditelor angajate de Siderurgica a fost de 5,8 milioane de dolari. Iar plata Ministerului Finantelor catre BCR a atins cifra de 4,6 milioane USD. Pe langa toate acestea, alte dobanzi si penalitati, in valoare de 3 milioane USD au fost trecute la datoria publica.
La scurt timp dupa instalarea la Hunedoara, indienii au procedat la dezafectarea si taierea a doua active eficiente, respectiv Otelaria Electrica nr. 1 si Laminorul 800, cu toate ca asa ceva nu era prevazut in contractul de privatizare. Ba mai mult, recent au anuntat ca Laminorul de sarma si cel de profile usoare vor fi scoase din uz, datorita vechimii avansate, aproape 300 de persoane urmand a fi disponibilizate. Sindicatul Solidaritatea considera aceasta decizie unilaterala complet dezastruoasa pentru viitorul combinatului, din mai multe motive. In primul rand, obiectivele nu sunt cele mai invechite din societate si produc profit. In al doilea, Romania va trebui sa importe pe viitor produsele pe care le realizau cele doua laminoare. Ce se va alege de ele, e de la sine inteles: vor ajunge fier vechi. Care fier vechi constituie o buna materie prima pentru productia indiana de otel din Romania. Una cu mult mai ieftina in comparatie cu importurile, de buna seama. Deci, decat sa importe, ArcelorMittal s-a orientat spre distrugerea laminoarelor sau altor instalatii romanesti, pentru a produce otel la preturi concurentiale. Ceea ce aduce, fara doar si poate, atingere sigurantei nationale.
Crima tehnologica
Prin semnarea contractului de vanzare-cumparare cu actualul AVAS, AcelorMittal s-a angajat sa plateasca actiunile cu un milion de dolari, sa investeasca 12 milioane USD in tehnologie, 4 milioane in protectia mediului, sa contribuie cu 5,4 milioane USD in marirea capitalului de lucru si sa achite 21 de milioane USD in contul datoriilor comerciale anterioare ale Siderurgica. Nimic din toate acestea nu s-a realizat, dupa patru ani de la semnarea intelegerii. Ba, mai mult, acum se pune la cale un nou atentat la adresa economiei nationale, in opinia liderului sindical Marin Mititelu: "A se admite taierea a inca doua laminoare, esentiale pentru functionarea viitoare a intreprinderii, nu ar insemna decat acceptarea unei noi crime tehnice si a unui nou furt financiar si tehnologic intreprins de compania siderurgica numarul 1 in lume, si de catre al cincilea om ca bogatie de pe planeta".
Fraude directoriale
Cu doar un an inainte de instalarea ArcelorMittal la Hunedoara, conducerea Siderurgica a investit 20 de miliarde de lei in obiectivele turistice Cincis si Rausor, pentru a le abilita. Aceste investitii au intrat tot in patrimoniul indienilor, cum era si de asteptat. Sindicatul Solidaritatea il mai acuza pe directorul general Doru Gaita ca, impreuna cu directorul economic, Pavel Rascoleanu, au distribuit marfa catre SC Giovana SRL Craiova si Roza Impex SRL Bucuresti, in valoare de sase miliarde de lei, cecurile fiind refuzate la plata din lipsa de disponibil. Pentru acoperirea acestor fraude evidente, directorii au acceptat compensarea datoriei prin primirea de masti de gaze si piese de schimb, ce n-au fost folosite vreodata, in valoare de peste 40 de miliarde de lei, care au ajuns capital social-pierdere al firmei SC Ecosid SA (Dosar penal nr. 888/P/2005 al Parchetului Hunedoare). In iulie 2006, divizia olandeza a companiei indiene a mai constatat lipsa a 20.000 de tone de fier vechi (circa 400 de vagoane de tren de materie prima), in valoare de aproximativ 1,2 milioane USD.
Solutie la criza
Sindicatul Solidaritatea, din ArcelorMittal Hunedoara, acuza manageriatul indian ca a luat decizia distrugerii celor doua laminoare in mod unilateral, incepand cu data de 1 ianuarie 2008, in lipsa unui studiu de specialitate care sa ateste atare necesitate. Prefectura Hunedoara zice ca nu va sta cu brate-n san, in vreme ce 300 de salariati vor fi concediati, fara insa a se erija in avocatul sindicalistilor nemultumiti. Sindicalistii din Solidaritatea solicita premierului Tariceanu si ministrului Finantelor, Varujan Vosganian, demiterea directorului Petru Ianc din calitatea de membru al CA, deoarece acesta a fost de acord cu inchiderea operationala a celor doua laminoare viabile.