Napoleon, Lenin sau Fidel Castro si-au aparat regele pe tabla de sah. Si alte personalitati ale istoriei mai putin autoritare au fost fascinate de lumea celor 64 de patratele.

„Sahul este cel mai minunat mijloc de disciplinare a gindirii, de ordonare a domeniilor de cunoastere si de recreatie a spiritului. Este un univers comprimat pe 64 de patratele", spunea marele istoric Nicolae Iorga. De-a lungul vremii, scriitori, muzicieni sau oameni politici celebri au ales sa-si etaleze calitatile intelectuale in fata tablei de sah. Numai Elena si Nicolae Ceausescu foloseau invers tabla de sah pentru a incinge interminabile partide de table.

Fara a demonstra aptitudini deosebite ca jucator, Napoleon isi petrecea multe ore jucind sah in celebra Cafe de la Regence. Inca din vremea in care era doar un tinar locotenent de artilerie la masa de joc, trasaturile de caracter ale viitorului imparat erau evidente: ambitia, nerabdarea, impulsivitatea. Napoleon dorea sa cistige fiecare partida, se grabea, initia atacuri nejustificate din punct de vedere strategic, dorind sa-si domine partenerul de joc. Nerabdarea sa devenea evidenta: batea darabana pe masa, asteptind mutarea adversarului. Pierderea unei partide il afecta profund. Uneori arunca insa cu furie piesele si parasea cafeneaua. Pentru ca nu-i placea ca invincibilitatea sa militara sa fie compromisa intr-o „lupta pe 64 de cimpuri", Napoleon isi alegea cu grija adversarii dintre cei mai slabi decit el. Astfel, imparatul francez prefera sa joace sah cu adjutantii lui, Joubert si Poussielgue, cu sotia Josefina, cu fratele Louis, viitor rege al Olandei, sau cu o doamna de onoare de la curte, madame de Remusat. Si totusi, pe cind se afla intr-o vizita la Viena, imparatul Frantei a vrut sa-si masoare puterile cu vestitul automat creat de baronul Von Kempelen. O decizie gresita, intrucit Napoleon a fost invins. Legenda spune ca in interiorul automatului ar fi jucat cunoscutul maestru vienez Allgaier.

In ultimii ani ai vietii petrecuti in exil pe insula Sfinta Elena, Napoleon a gasit o adevarata alinare in jocul de sah, avindu-l ca partener permanent pe fidelul sau tovaras de lupta, generalul Bertrand. Marturie sta tabla de sah expusa la Muzeul militar din Paris. Istoria mentioneaza ca o familie engleza i-ar fi oferit lui Napoleon un frumos joc de sah. Pentru ca figurile pastrau insemnele Frantei imperiale, guvernatorul insulei, Hudson Lowe, a decis sa inlocuiasca jocul cu unul mai modest, care, dupa moartea imparatului, a fost pastrat chiar de Lowe. Mult mai interesanta, dar neconfirmata pare insa povestea legata de un alt joc de sah ce i-ar fi parvenit imparatului pe insula Sfinta Elena. Piesele erau din fildes, ornate cu perle si ar fi trebuit sa-i foloseasca lui Napoleon pentru a evada. Unele dintre figuri ascundeau comunicari privind data si modalitatea de evadare. Un om de incredere urma sa-i inmineze imparatului acest joc si sa-i comunice taina pieselor. Omul a murit insa pe vapor, iar cel care i-a adus sahul lui Napoleon, nefiind initiat, nu i-a putut transmite secretul pieselor. Tabla de sah a ramas pe insula pina la moartea imparatului, dupa care, conform dorintei acestuia, i-a fost inminata fiului sau.

Un alt impatimit al sahului a fost marele filosof francez Jean Jacques Rousseau. In „Confesiuni", acesta a descris imprejurarile in care a luat contact cu „sportul mintii": „Am cunoscut un genovez, domnul Bagueret. Acesta se hotari sa ma invete jocul de sah, la care el se pricepea putin. Am incercat mai mult in sila si, dupa ce am invatat de bine, de rau miscarile, progresul meu fu atit de iute ca inainte de sfirsitul primei partide i-am dat tura pe care el mi-o daduse la inceput. Nu mi-a trebuit mai mult ca sa devin un patimas al jocului de sah. Am cumparat o tabla de sah, am cumparat piesele, m-am inchis in camera mea si petreceam acolo zile si nopti intregi, voind sa invat pe dinafara toate partidele, sa mi le vir in cap una dupa alta, jucind singur fara incetare si la nesfirsit".

Admiratia pe care o avea pentru Rousseau l-a determinat pe marele romancier rus Tolstoi sa acorde o atentie deosebita „sportului mintii". Primele informatii certe despre Tolstoi ca amator de sah dateaza din anul 1847. In acea perioada, scriitorul isi desavirsea studiile la Universitatea din Kazan. Tot atunci si-a inceput jurnalul, potrivit caruia dedica jocului de sah 2-4 ore. Una dintre partenerele frecvente de joc ale lui Tolstoi a fost chiar sotia acestuia, Sofia. Cum juca sah Tolstoi? De obicei dovedea prudenta, manifestind predilectie pentru jocul combinativ. Nu ezita insa sa riste si ataca indraznet, fara a sovai sa sacrifice o piesa cind situatia o cerea.

In familia Ulianovilor, sahul era extrem de apreciat, toti membrii familiei cunoscind regulile acestui joc. Vladimir Ilici Lenin a invatat sa joace sah la virsta de 8 ani, primul profesor fiind chiar tatal sau, Ilia Ulianov. „Vladimir Ilici avea un principiu foarte bun pe care il respecta totdeauna si cerea si partenerului sau sa-l respecte. In nici o imprejurare nu-ti era ingaduit sa schimbi mutarea facuta; din moment ce pusesesi mina pe o piesa, trebuia sa o muti… El juca de obicei serios si nu-i placeau asa-zisele partide- fulger. Cind avea de-a face cu cite un partener mai slab decit el, juca fara o figura oarecare pentru a stabili un echilibru al fortelor. La sah il pasionau lupta dirza, cautarea celei mai bune miscari, gasirea unei solutii pentru o situatie grea, uneori aproape disperata. Victoria sau infringerea ca atare il interesa mai putin", povestea fratele lui Lenin, Dimitri Ulianov, in „Amintirile", citata in cartea lui W. Litmanouricz, „Curiozitati din lumea sahului". In timpul exilului in Siberia, Vladimir Ilici, care avea domiciliul fortat in satul Susenkoe, reusea uneori, sub pretextul unei consultatii medicale, sa-si viziteze prietenii, revolutionarii Starkov si Krijanovki, care locuiau la Minusinsk. In aceeasi perioada, Lenin isi petrecea timpul sculptind un joc de sah din coaja de copac. „Uneori ma consulta ce cap sa-i faca regelui sau cit de subtire sa fie talia reginei. Marturisesc ca nu ma pricep la sah si ca abia pot deosebi turnul de nebun, dar am indraznit sa ma amestec. Figurile sint de-a dreptul maiestuoase", povestea sotia revolutionarului rus, Krupskaia.

Printre scriitorii romani, poate cel mai cunoscut si mai devotat sahist era Mihail Sadoveanu. „Au pierit imparatiile, s-au risipit asezarile oamenilor,

s-au schimbat alcatuirile noroadelor, s-au primenit zeii; sahul a ramas; e o institutie divina. Ar parea o stiinta, daca n-ar fi asa de mult joc. Pare joc, insa e cu mult mai mult decit atit", scria Sadoveanu. Prozatorul nu refuza nici o provocare. Juca atit in linistea casei sale din capatul Copoului, cit si la Hotelul „Traian", zona preferata a sahistilor din Iasi. Multe dintre partidele sale cu alti scriitori au devenit celebre. La Casa memoriala din reteaua Muzeului Literaturii Romane din Iasi exista o fotografie in care Sadoveanu se confrunta cu Camil Petrescu, sub privirile lui Ion Jalea.

Castro a remizat cu Bobby Fischer

Mare amator de sah, liderul cubanez Fidel Castro (foto)obisnuia sa stea in fata tablei de sah 8-10 ore fara intrerupere: „Acest joc este singurul care a reusit sa ma faca sa stau nemiscat atit timp". De altfel, interesul pentru „sportul mintii" al lui Castro a fost vizibil inca din 1966, cind Havana a gazduit Olimpiada de sah. In timpul intrecerii, Fidel Castro a fost prezent de mai multe ori in sala, ba chiar s-a bagat si la masa de joc, avind ca adversar un mexican. A inceput cu o partida si a sustinut citeva. Ba, chiar la un moment dat, la propunerea cuiva din sala, s-a decis sa se joace o partida la dublu: Castro si Tigran Petrosian contra lui Bobby Fischer si a jucatorului mexican. Meciul s-a incheiat remiza. Daca la dublu a jucat alaturi de Petrosian, Castro l-a avut ca adversar pe sahistul sovietic in marele simultan organizat la finalul Olimpiadei. Dupa citeva mutari, fostul campion mondial a propus remiza, insa liderul cubanez nu a acceptat-o. „Sinteti nu doar un mare sahist, ci si un remarcabil diplomat", a spus Castro, care a reusit totusi o remiza in meciul cu Petrosian. In discursul de final, Fidel Castro si-a exprimat dorinta de a participa la o viitoare editie a Olimpiadei, lucru care nu s-a mai intimplat insa.

Marx se certa cu sotia din cauza sahului

Mare amator al „jocului inteleptilor", filosoful german Karl Marx obisnuia sa joace sah alaturi de alti refugiati nemti in capitala Angliei. Cind pierdea cite o partida, Marx devenea literalmente furios. Intr-o zi, „Maurul" a venit cu un aer triumfator la intilnirea sahista si a anuntat ca a descoperit o mutare noua cu care avea de gind sa-i dea gata pe toti. S-a dovedit ca nu era o simpla lauda. In ziua aceea a reusit, intr-adevar, sa-si puna la pamint toti adversarii. Dar bucuria n-a durat mult. Spre miezul noptii, unul dintre jucatori a reusit sa-i descopere secretul si l-a facut mat. Cum era prea tirziu pentru revansa, cei doi au stabilit o intilnire matinala acasa la Marx. Au jucat din nou pina noaptea tirziu, iar scorul general, prin alternanta victoriilor, raminea egal. In final, adversarul l-a batut pe Marx in doua partide consecutive. Cum invinsul nu voia deloc sa se recunoasca… invins si cerea o noua revansa, a fost nevoie de interventia energica a sotiei acestuia pentru a pune capat maratonului. A doua zi dimineata, adversarul s-a trezit la usa cu servitoarea familiei Marx, Lenken, cu un mesaj: „Doamna va roaga sa nu mai jucati sah cu «Maurul» seara. Cind pierde, devine insuportabil", i-a transmis servitoarea.

Basescu juca sah pe vapor Invitat sa faca prima mutare la partidele de sah Dieter Nisipeanu-Veselin Topalov si Andrei Istratescu-Anatoli Karpov, presedintele Traian Basescu a marturisit ca este un pasionat al sportului mintii. „Pe vremea cind eram capitan de cursa lunga, obisnuiam adesea sa joc sah pe vapor", a spus Basescu.

Dmitri Ulianov povesteste despre pasiunea fratelui sau, Vladimir Ilici, pentru sah: www.cotidianul.ro/select