Filmul botezat dupa celebrul dramaturg, una dintre premierele acestei saptamini, incearca sa copieze spiritul pieselor si sa il transfere in biografia lui Molière. O face nu fara o doza de plictis.

Faptul ca lungmetrajul „Molière" de Laurent Tirard poate fi vazut in aceasta saptamina la Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema Plaza Romania si la Scala e tributar modului de distributie (de obicei, o premiera poate fi vazuta la multiplex), dar e si relevant in ceea ce priveste natura filmului. Pentru ca scenaristii Laurent Tirard si Grégoire Vigneron l-au compus tocmai intr-un fel in care sa scoata piesele lui Molière de sub monopolul exclusivist al publicului de teatru, facindu-le accesibile si usor digerabile pentru clientul fidel al multiplexului.

Punctul de pornire al acestui biopic e o lacuna din istoria personala a dramaturgului, cam pe la 1644. De aici e absolut firesc sa anticipezi - plus ca se conformeaza cu logica bildungsromanului, ca multe atitea filme biografice - ca junele Molière (pe atunci Jean-Baptiste Poquelin) stringea, chiar daca neintentionat, materia prima pentru creatiile ce aveau sa vina. Asa ca filmul incepe cu un Molière ceva mai matur in pana de inspiratie, satul de ce facuse pina atunci cu trupa sa de teatru si gata sa puna pana pe hirtie. Drept subiect, dar si fortat putin de imprejurari, alege o situatie din propria biografie: incoltit de creditori, e silit sa se refugieze in casa unui burghez gentilom pe numele sau Monsieur Jourdain, care intentioneaza sa se foloseasca de talentele literare ale lui Molière pentru a intra in gratiile unei doamne, alta decit sotia lui. Viitorul dramaturg petrece deci o vreme in casa familiei Jourdain sub acoperirea numelui de Tartuffe si a functiei de preot, si nu fara folos: se indragosteste de stapina casei, ii scapa fiica de o casatorie aranjata si ii rezolva si problemele amfitrionului, chiar daca o face intr-o maniera neortodoxa.

Meritul cel mai consistent al succesului limitat al lungmetrajului ii revine lui Romain Duris, interpretul rolului principal, care stie sa joace bine si sa nu asume pozele caracteristice filmului de epoca, sa parodieze mai degraba decit sa intre in pielea personajului. Chiar daca e secundat de actori buni in roluri episodice - Laura Morante, Ludivine Sagnier, Edouard Baer -, iar designul productiei se invecineaza cu perfectiunea, pelicula are hibe la nivelul scenariului. Pacatuieste prin lungime - doua ore inseamna prea mult pentru un lungmetraj care pretinde ca nu s-ar lua in serios -, dar si prin redundanta: e suficient de clar ca Molière si-a luat multe din replici din sejurul la familia Jourdain, nu mai e nevoie sa ii arati publicului si acele replici transformate in piese si jucate pe scena, ba chiar o astfel de manevra e complet gratuita, insultind si inteligenta spectatorilor, si anduranta lor. Comedia de moravuri e viabila si transformata in biopic, dar lungmetrajul trage si intinde prea mult de ea, sfirsind iremediabil in „burti" narative si timpi morti.