Tot intr-aceasta noapte de Sfantul Vasile cred romanii ca vitele vorbesc ca si oamenii si ca in timp ce vorbesc ele nu e bine sa le asculti. Cel ce le asculta e pedepsit cu moartea

Seara Anului Nou este una plina de datine, de credinte, "prejudete si mistere". Despre toate acestea a scris Simion Florea Marian, in volumul "Serbatorile la romani", in anul 1898. Acest volum de studii etnografice incepe cu descrierea a ceea ce autorul descrie ca "cea mai bogata in datine si credinte, cea mai misterioasa si tot-odata una dintre cele mai placute pentru poporul roman", Seara Sfantului Vasile sau a Anului Nou.


S.F. Marian scrie ca "in aceasta seara toata suflarea romaneasca, incepand de la copiii ce de-abia pricep si rostesc cate un cuvant, pana la cel mai batran mosneag, isi are partea sa de petrecere, distractie si bucurie".

Conform autorului, Seara Sfantului Vasile infatiseaza un sir de "credinte, prejudete si mistere, in al caror san, dupa credinta poporului, zace ascunsa cunoasterea viitorului. Abia a apucat soarele sa apuna dupa culmile dealurilor si iata ca poporul roman, credincios obiceiurilor si reminescentelor sale stramosesti, isi incepe ceremoniile sale superstitioase". In textele lui S.F. Marian gasim zugravit un tablou al romanilor traitori in secolul al XIX-lea. Ceremoniile superstitioase, dupa cum le numeste autorul, reprezinta credintele pagane de dinainte chiar de crestinarea romanilor de catre Apostolul Andrei. Unele obiceiuri, practici sau superstitii pot fi intalnite chiar si in zilele noastre!

Aflam astfel ca, "El (n.r. - romanul) aprinde o lumina de ceara curata, pe care o lasa sa arda dinaintea icoanelor, si mai cu seama a icoanei ce reprezinta pe Domnul nostru Iisus Hristos, anume ca sa poata intra norocul in casa. Incepe apoi sa unga usile si pragurile casei cu usturoi si cu mai multe feluri de unsori. Asemenea unge pragurile si usile grajdurilor si ale surilor, apoi, in forma crucii, unge toate animalele, si, in urma, pe sine si toata familia. El crede ca astfel in decursul anului viitor va fi scutit de apropierea lui Bata-l-crucea si a Strigoaicelor, cari umbla pe la casele oamenilor ca sa ia mana de la vaci".


COLINDE. Cantarile aproape magice, Colindele, duse ca un gand din casa in casa incepand cu Ajunul Craciunului nu s-au sfarsit, ba chiar acum isi au apogeul. "Ceva mai pe urma, cete de baieti, cari de-abia asteptasera sosirea acestei seri, incep a umbla pe la case cu Colindatul si cu Plugusorul, cantand, urand, pocnind din bice si strigand de rasuna satul. Tot pe atunci cand incep baietii a umbla cu colindatul sau cu uratul, prind a umbla si tiganii, unde este datina, cu Vasilca. La fiecare casa, la fiecare bordeias, e acuma lumina aprinsa. Toti asteapta cu nerabdare pe colindatori si pe plugarasi". Nu doar frumusetea uraturilor aduce nerabdarea satenilor. Superstitiosii tarani primesc cu bucurie urarile de mai bine, de sanatate, de belsug, aduse de Plugusor. Recompensarea "plugarasilor" vine astfel ca o reactie normala, aducatoare si ea de beneficii pentru anul ce sta sa inceapa.


CALENDARUL CEPEI. Un alt ritual, al baranilor, din seara de Anul Nou, este cel al calendarului. S.F. Marian descrie in cartea sa cum "unii romani mai batrani, cu gandul mai mult la economie si la cele ce le-ar putea mai lesne ferici glota (familia), lasand tineretul sa-si petreaca in buna pace cum si s-au veselit si ei cand au fost de seama lui, se aseaza langa vatra focului, pun pe foc lemne de stejar sau de fag, aduc apoi vreo cateva cepe si, desfacandu-le, prin mijlocirea acestora si a carbunilor de stejar sau fag, cu sange rece si ganditori, incep a face Calindariul, ca sa vada cum va fi anul urmator: bun sau rau? roditor sau neroditor? dupa ce au gatit astfel de facut calindariul, daca e afara senin, se uita la stele si la luna, ca si din lucirea si positiunea acestora sa cunoasca cum va fi anul urmator.


Material realizat in colaborare cu Arhivele Nationale