Cele doua taisuri

Gata. Anul e aproape incheiat si putem face primul bilant. Şi va invit sa ne uitam la poza economiei in anul 2007: crestere economica intre 5,5 si 6%; inflatie de peste 6,5%, curs de schimb depreciat cu aproape 3% fata de inceputul anului; deficit de cont curent in jur de 14% din PIB si somaj in jur de 4%. E bine? E rau?
De ce ar fi bine? Pentru ca economia a continuat sa creasca. Pentru ca leul pare relativ stabil. Pentru ca inflatia este mai apropiata de cea asteptata (spre deosebire de glumele de inflatie comunicate la inceputul anului). Pentru ca somajul nu a crescut si pentru ca e cerere de forta de munca. Despre deficitul de cont curent nu pot sa spun nimic de bine. Pentru ca e rau.
De ce ar fi rau? Pentru ca economia si-a inhibat cresterea economica (fata de 7,7% anul trecut). Pentru ca inflatia si-a inversat trendul, si este chiar mai mare decat cea din anul 2006 (4,87%), desi tinta oficiala a fost mai mica (3,8%), iar rezultatul depaseste cele mai pesimiste asteptari. Pentru ca leul, desi pare nesemnificativ depreciat, a cunoscut variatii extrordinare de pret (de la maximul de 3,1112 lei pentru un euro pana la minimul de 3,69 lei pentru un euro in a treia parte a lunii noiembrie). Deficitul de cont curent este mare, in crestere si acoperit mai putin din investitii straine directe. Adica economia noastra este din ce in ce mai vulnerabila, intrucat consuma mai mult decat produce, se investeste in tara mai mult decat se economiseste, iar plusul de investitii este asigurat de o "subventionare" economica a Romaniei din partea capitalurilor straine. Chipurile subventionare - de fapt, tinta de profit. Or, aici este vulnerabilitatea maxima. Cand scenariile pesimiste se vor adeveri, o parte din aceste capitaluri isi marcheaza randamentele si pleaca. Ce lasa in urma? Un leu depreciat, o inflatie mai mare, o creditare mai scumpa, o inhibare a cresterii economice. Asa s-a intamplat peste tot si la fel ni se va intampla si noua daca vom continua sa fim supraexpusi.
Am prezentat mai sus cele doua taisuri, cu sensuri total opuse, ale economiei. Ramane sa decideti dumneavoastra caruia dintre ele ii acordati mai multa simpatie si pe care il veti utiliza in "lupta" economica din anul 2008. Permiteti-mi insa sa fac apel la istorie.
"Şapte motive pentru care cred ca Romania se indreapta spre stagnare economica". Acesta a fost titlul editorialului publicat in Curierul National in data de 6 februarie 2007. Spuneam atunci ca "a vorbi despre stagnare economica atunci cand autoritatile se pregatesc sa anunte o crestere economica de 7,9% pentru anul 2006 este ceva ciudat". Şi ma "aventuram" totusi sa spun ca daca vom continua aceeasi politica fiscala (si am continuat-o), cresterea economica a Romaniei va continua in 2007, cel mult 2008, dupa care vom stagna din punct de vedere economic). Imi mentin previziunile pentru anul 2009 si va readuc aminte cele 7 motive-previziuni pe care le-am facut publice la inceputul acestui an.
Primul era inflatia. Nu credeam in evolutia descrescatoare a ei. Şi va spuneam ca "nu cred ca rata inflatiei in anul 2007 va fi mai mica decat cea din 2006. Asa ca rata inflatiei va presa cresterea economica substantial incepand cu anul 2007". Am avut dreptate.
Al doilea era aprecierea leului. Va spuneam ca a condus la reducerea inflatiei si la scaderea competitivitatii exporturilor. Nu o vedeam sustenabila si nici nu a fost. Euro s-a razbunat pe leu si a reaprins cresterea preturilor. Importurile au fost "subventionate" de intarirea leului, iar exporturile "supra-taxate". Rezultatul? Deficit de cont curent mai mare. Va spuneam ca tendinta se va agrava in 2007. Am avut dreptate. Spuneam ca statul va trebui sa se imprumute, platind dobanzi care vor diminua cresterea economica. Şi in 2008, statul roman va face acest lucru (Planul de imprumuturi este de 11 miliarde de lei de pe piata interna si pana la un miliard de euro de pe piata externa). Al treilea motiv - cheltuielile statului. Din nou s-a cheltuit prea mult cu prea mici rezultate in scopul imbunatatirii infrastructurii economice. Din nou, deficitul bugetar va depasi 1,5% din PIB. Şi mi-e teama ca deficitul anului 2007 va fi cel mai mic fata de anii care vor urma. Deficit inseamna imprumuturi, dobanzi, cheltuieli scumpe, dar amanate. Şi aici, am avut dreptate. Al patrulea motiv - suprafiscalizarea. Dadeam exemplul taxei speciale pentru prima inmatriculare, care s-a dovedit a fi oricum mai putin in concordanta cu legislatia europeana. Suprafiscalizati am fost si prin fixarea accizelor la un pret fix al euro, in conditiile in care leul a fost cam tot anul sub pretul luat in calcul (cel de la 1 octombrie 2006). A fost un impozit ascuns. Şi au mai fost si altele. Spuneam ca "mai multe taxe inseamna mai putini bani disponibili, iar acestia conduc la investitii mai putine, care la randul lor inseamna reducere a cresterii economice". Şi aici, am avut dreptate.
Al 5-lea motiv - sectorul constructiilor. Spuneam ca pana la inceputul anului 2009, vom asista la o curbare a cererii de locuinte, unul dintre motive fiind atingerea pragului maxim de indatorare de catre populatia activa. Cimentul s-a scumpit, materialele de constructii s-au scumpit, indatorarea populatiei active a crescut. Inca nu am asistat la curbarea cererii si, prin urmare, a pretului pentru locuinte (scaderea dinamicii de crestere intr-o prima faza, dupa care scadere). Dar mai e un an din termenul prognozat. Şi cred ca voi avea dreptate. Mai ales pentru ca perioada creditului ieftin a trecut, iar accesul la finantare va fi mai dificil (scump) in anul 2008 decat in 2007. Al 6-lea motiv - sectorul industrial. Va spuneam ca incepe sa dispara lohn-ul. Tendinta s-a confirmat. Spuneam ca aprecierea leului loveste in competitivitatea exportatorilor. Efectul s-a vazut in "cracanarea" deficitului de cont curent. Atat timp cat doar cumperi, dar nu ai suficienti bani proveniti din propriile vanzari, o faci pe datorie. Or, cand datoria creste, devii vulnerabil. Asta ni s-a intamplat si noua. Al 7-lea motiv - cresterea mai redusa a productivitatii in raport cu salariile. Şi aici, am avut dreptate. Productivitatea in industrie a crescut cu 12 procente, iar salariile cu peste 20%. Va spuneam ca acest lucru va inhiba cresterea economica. Şi aici, am avut dreptate. Am avertizat asupra acestor dezechilbre cand situatia era "roza". Cand cresterea economica era de aproape 8%. Cand inflatia pe primele luni era zero virgula ceva, cand leul se intarea si nimeni nu ii prognoza deprecierea. De ce? Pentru ca erau clare. Doar ca cine nu vrea sa vada, nu vede. Şi inca, la nivel decizional, nu s-a invatat prima regula a gropilor: Cand te afli in groapa, inceteaza sa sapi la ea. La noi, sapatul a fost dinamizat. Iar facturile le vom plati in 2009. Cat de mari vor fi? Le voi detalia saptamana viitoare.

---

Despre autor: