"Nu indraznesc sa ma uit in urma..."   "In Romania nu este promovat talentul, si asta incepand cu muzica clasica. Sunt foarte multi copii care studiaza la scoli de muzica si n-au unde sa se manifeste, sa fie incurajati", a marturisit artistul. Laurentiu Cazan isi sarbatoreste astazi ziua de nastere.   "Mi-am facut o formatie, sau mai bine spus, m-am asociat unei formatii a unui prieten bun, un foarte bun chitarist, Adi Manolovici. Sunt in cautare de clapar, cu ocazia asta dau si un anunt. De Revelion voi canta in Piata Mare a Bacaului. Lucrez si cu multi copii in aceasta perioada, copii foarte talentati. Eu nu incurajez niciodata pe cineva fara talent. In general spun si eu ce spun si altii: arta formeaza caractere.   Sunt un om care permanent incearca sa se cunoasca pe sine si sa-si cunoasca si bunele, si relele. Omul care nu se cunoaste pe sine nu va sti niciodata sa intampine nici o critica, dar nici o lauda. Isi va judeca cu suspiciune fie o critica, fie o lauda. Sunt foarte ambitios, perfectionist, nu renunt niciodata la ceea ce stiu ca pot sa fac, nici pana la 100 de ani. Cred ca si la 100 de ani o sa mor pe scena. Acesta este crezul meu pe care-l urmez indiferent de regimul comunist sau de regimurile care se tot perinda prin Romania. Imi urmez idealul si asta le spun tuturor - daca ai ceva vocatie, urmeaza-ti vocatia. Compozitiile sunt consecinta unei stari permanente. Un compozitor, ca si un sportiv de performanta sau un inventator, se afla intr-o stare de veghe permanenta. Un muzician este pregatit oricand sa compuna, daca ii dai niste impulsuri, impulsuri care vin din orice... si din necaz, si din bucurie sau dintr-o poveste auzita de la cineva. Eu in general scriu teme traite de mine. Nu privesc in urma. Prezentul e raportat la trecut, este inevitabil, dar nu indraznesc sa ma uit in urma. N-am ajuns la un moment in care sa trag o linie si sa vad ce am facut. E prea devreme...   Ma consider un om norocos. Exista un destin... m-am nascut cu un talent, deci din start sunt norocos. Daca mai ai si norocul sa intalnesti si oameni care sa te ajute in viata, cum a fost Titus Munteanu, caruia ii multumesc. Este un noroc sa intalnesti omul potrivit la locul si timpul potrivit. Sunt foarte multi oameni carora trebuie sa le multumesc. Pentru mine, timpul are o semnificatie destul de relativa. Exista doar un prezent. Am senzatia ca ce s-a petrecut acum 20 de ani parca s-a intamplat ieri, si evenimentele recente mi se par mult mai indepartate. Nu percep timpul ca o curgere cronologica, ci ca un sir de evenimente emotionale care ma fac sa simt ca trece mai repede sau mai incet. De la anul ce urmeaza in viata mea imi doresc sanatate si sa avem o revista in Romania asa cum exista in America - Billboard, unde am ajuns in 1994."