Statul a vandut SC Laromet SA cu 450.000 de dolari prin neÂgociere directa. ComÂpaÂÂnia elvetiana, care a cumÂÂparat-o si care nu figuÂreaza in regisÂtrul coÂ
Statul a vandut SC Laromet SA cu 450.000 de dolari prin neÂgociere directa. ComÂpaÂÂnia elvetiana, care a cumÂÂparat-o si care nu figuÂreaza in regisÂtrul coÂmerÂtului din Elvetia, a vanÂdut anul acesta o parte din terenul SC Laromet pentru 77,5 miliÂoane de euro. Afacerea a fost etichetata drept cea mai importanta tranÂzacÂtie cu terenuri din Romania. Platformele industriale comuniste din Bucuresti, cu terenurile lor de zeci de hectare, situate in zone bine cotate, reprezinta adevarate "mine de aur" pentru investitorii imobiÂliari. Vazand diferentele dintre preturile pe care le-a obtinut statul atunci cand le-a privatizat si cele pe care le-au obtinut firmele cumÂparatoare atunci cand le-au vandut la randul lor, nu poti insa sa nu te inÂtrebi cum reuseste statul sa faca afaÂceri atat de proaste si sa iaÂsa meÂreu in pierdere. Jurnalul NaÂtioÂnal va prezinta cazul Laromet SA, cel mai important producator de semifabricate din cupru care a fost vandut de Fondul Proprietatii de Stat la sfarsitul lui 1998, pentru 450.000 de dolari. Cumparatorul, Trip Materials Inc, o companie cu seÂdiul declarat in Elvetia, dar care nu figuÂreaza in registrul comertului din aceasta tara, a vandut anul acesta 15,5 hectare din patrimonul intreprinderii cu 77,5 milioane de euro in ceea ce a fost catalogata drept cea mai mare tranzactie cu terenuri din Romania. "AFACEREA" STATULUI. La 15 decembrie 1998, cand lumea era mai degraba cu gandul la sarbatori, statul facea o afacere. Fondul Proprietatii de Stat (FPS), sub conducerea lui Radu Sarbu, a semnat contractul de vanzare a 51% din actiunile SC Laromet SA catre firma Trip Materials Inc pentru "fabuloasa" suma de 3.970.500.000 lei. La cursul de la acea data pretul se traducea in aproximativ 450.000 de dolari. Laromet SA era cel mai important producator de semifabricate din cupru si aliaje de cupru din Romania, dar mai avea si o alta importanta calitate: detinea zeci de hectare in zona Bucurestii Noi. Potrivit informatiilor furnizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor de Stat (AVAS), urmasul FPS-ului de la acea data, privatizarea Larometului s-a realizat prin "neÂgocierea directa, conform leÂgislatiei in vigoare la data semÂnarii conÂtractului". La cei 400.000 de doÂlari se adaugau si 4,25 milioane USD din care 0,3 milioane USD investitii pentru protectia mediului. Vanzarea faÂbricii a avut, insa, si alte consecinte. Daca la momentul privatizarii intreprinÂderea avea 747 angajati, in 1999 nuÂmarul lor s-a redus la 253. CUMPARATOR-FANTOÂMA? In anii care au urmat, Trip Materials Inc a reusit sa puna mana si pe alte 30% din portofoliu, astfel ca in prezent structura acÂtionaÂriala arata astfel: Trip Materials Inc detine 81,2 %, APAPS 6,5% si FPP1 Banat Crisana 4,7%. Societatea are trei administratori: Mirabella Pavlovici (care este si presedinte), Moshe Cohen si George Radu Nicolau si sase cenzori. In 2002 si 2003 in curtea Larometului au aparut si trei "ciupercute": Laromet Consult SRL, Laromet Metal SA si Laromet Inox SRL. Revenind la cumparator, trebuie sa spunem ca Trip Materials Inc este foarte misterioasa. Compania se da drept elvetiana, deÂclaÂrandu-si sediul in documentele AVAS-ului, in localitatea Weggis din cantonul Luzern. Insa, in reÂgistrul comertului din Elvetia atat la nivel federal, cat si al cantonului de care tine localitatea cu pricina, nu apare nici o societate cu aceasta denumire. Mai mult, cu exceptia propriului site si a catorva articole in limba romana, Trip Materials Inc nu pare sa existe nici in lumea virtuala. "Bombonica" de pe coliva o reprezinta faptul ca la Registrul Comertului din Romania, principalul actionar al SC Laromet figuÂreaza cu o simpla casuta postala: Foehrenrain 18CH 6353PO BOX. TRANZACTIA ANULUI. Anul acesta a fost unul crucial pentru actionarii Larometului, care au facut o afacere ce a fost prezentata drept cea mai importanta tranzactie cu terenuri din Romania pana la aceasta data. Despre ce este vorba? Reglementarile europene impun situarea intreprinderilor poluatoare in extravilanul localitatilor. Cu toate ca tinta este reducerea poluarii in orase, legislatia reuseste in primul rand sa-i unga la suflet pe investitorii imobiliari. Prin urmare, la sfarsitul lui august 2007 a fost anuntata vanÂzarea a 15,5 hectare din teÂrenurile detinute de Laromet, pentru 500 euro/mp, adica 77,5 miÂlioane de euro. Cumparatorul se numeste AfriÂca Investment Europe si este subÂsidiara Africa Israel InÂvestments (AFI), o importanta companie israeliana al carei proprietar este miliardarul Lev Leviev (situÂat pe locul 210 in topul Forbes, cu o avere esÂtimata la trei miliarde euro), supraÂnumit mogulul diamantelor. PlaÂnurile pentru terenul Larometului sunt grandioase. Astfel, potriÂvit inÂformatiilor publicate de ziaÂrele econoÂmice, compania israeÂliaÂna intenÂtioneaza sa ridice un ansamblu rezidential de 4.000 de apartamente, spatii comerciale si de reÂcreeÂre. Reprezentantii companiei susÂtineau ca proiectul va fi finalizat in mai multe etape esalonate pe opt ani si va inghiti intre 400 si 500 de miÂlioane de euro. RELOCAREA. Laromet nu este singura afacere cu terenuri apartinand fostelor platforme industriale realizata de AFI Europe. Compania a mai achiÂzitionat si teÂrenurile apartinand UziÂnei de Masini Electrice BuÂcuresti (UMEB), pe care dezvolta un proiect comercial de 200 miliÂoane de euro, dar si un teren al fostei fabrici Inox, pe care va construi un complex rezidential de 100 miÂlioane de euro. Reuven Havar, directorul general al AFI Europe Romania, marturisea in inÂterÂviÂuÂrile acordate publicatiilor economiÂce ca platformele industriale sunt tentante prin prisma marimii teÂreÂnuÂriÂlor si a locatiei. Este interesant de remarcat si faptul ca, pana si in aceasta fericita situatie, actionarii Laromet au preferat sa pastreze tacerea. Ei au lasat firma israeliana sa se pronunte in numele lor chiar si intr-o chesÂtiune care ii privea direct. "Laromet isi va continua activitatea in locatia respectiva pentru o perioada de 18 luni, fabrica urmand sa fie relocata ulterior intr-un parc industrial", preciza AFI Europe intr-un comunicat de presa, in timp ce Trip Materials Inc tacea malc. Oda lui Sarbu La momentul vanzarii Larometului, in fruntea Fondului ProÂprietatii de Stat, institutia care dirija privatizarile, se afla taranistul Radu Ovidiu Sarbu. Intrat intr-un oarecare con de umbra dupa faramitarea PNTCD-ul, Radu Sarbu a fost scos de la naftaÂliÂna pentru a fi pus pe listele pentru aleÂgerile europarlamentare. PorÂtreÂtul facut cu aceasta ocazie aminteste de "omagiile" adresate lui Nicoale Ceausescu: "In timpul mandatului sau, ritmul procesului de privatizare a atins recorduri care au ramas neegalate: s-au privatizat in medie 125 de intreprinderi pe luna. Tot in acea peÂrioada a fost asanata economia nationala, prin inchiderea intreprinderilor cu pierderi. Consecutiv masurilor hotarate ale FPS din acea perioada, economia romaÂneasca a reusit sa se relanseze pe o baza sanatoasa. Anul 2000 a fost primul in care ponderea sectorului privat in realizarea produsului intern brut a devenit majoritara. PIB-ul Romaniei s-a triplat in doar opt ani". In mod ironic, cel descris drept "regele privatizarilor" pare sa impartaseasca, intr-un editorial aparut in Foaia Transilvana, aceleasi concluzii privind modul defectuos in care face statul afaceri: "Cifra (obtinuta prin vanzarea Rompetrol) depaseste cu mult suma incasata de catre stat la vanzarea celei mai mari firme petroliere din Romania, Petrom, si demonstreaza nu numai performanta mai ridicata a sectorului privat (...)". No comment! Jurnalul National a incercat sa ia legatura cu cei din conduceÂrea SC Laromet pentru a deslusi itele priÂÂvatizarii din 1998, misteÂrul din jurul Trip Materials Inc, dar si penÂtru a afla daca si-au respectat obligatiile contractuale si ce va urma dupa relocare. Am trimis in acest sens la 14 noiembrie un email Mirabellei Pavlovici Rizescu presedintele SC Laromet, soÂliÂcitand un interviu cat mai reÂpede. La 16 noiembrie am primit un rasÂpuns prin intermediul asistentei sale prin care aceasta era de acord cu un interviu in aproÂxiÂmaÂtiv doua sapÂtÂaÂmani, dar pe de alta parte cerea intrebarile pentru a furniza raspunsurile. La acest contradictoriu email, JurnaÂlul National a replicat cu propuÂneÂÂrea de a avea o intrevedere cu o alta persoana din conducere, avand in vedere intervalul lung pe care ni-l proÂpuÂnea presedintele Laromet, email care a ramas fara raspuns. diana.rucinschi@jurnalul.ro
Despre autor:
