La ora cand romanii de rand taiau porcul, Traian Basescu ne anunta ca e gata sa rupa tacerea. Anul viitor, presedintele va condamna, in fata Parlamentului, Pactul Ribbentrop-Molotov! Un gest curajos si istoric, fara indoiala. Numai ca statul roman l-a mai facut o data. Acum 16 ani, la 24 iunie 1991, Parlamentul de la Bucuresti adopta "DECLARATIA PRIVIND PACTUL RIBBENTROP/MOLOTOV SI CONSECINTELE ACESTUIA PENTRU TARA NOASTRa" (publicata in Monitorul Oficial nr. 136 din 27 iunie 1991). Cu acel prilej, subsemnatul, in calitatea de ministru de Externe pe care o aveam atunci, prezentam in fata Legislativului si o declaratie politica asumata de guvern, care condamna, de asemenea, acelasi pact. Ceea ce doreste sa faca Traian Ba­ses­cu a fost deja facut in modul cuve­nit si la vremea cuvenita. Mai mult decat atat, pe atunci domnia sa era deja subse­cre­­tar de stat in Ministerul Transporturilor, deci parte a statului care isi asuma acest gest. Sa fi uitat? Sa nu fi bagat de seama, la vremea cu pricina, ocupat fiind cu administrarea flotei? Greu de gasit un raspuns. Dar e lim­pe­de ca avem de-a face cu inca o manifestare a unei maladii politice cronice. Pentru actualul presedinte, istoria incepe in decembrie 2004. Ce n-a facut el nu exis­ta, iar ce au facut altii trebuie facut inca o data, pentru a capata "valoare politica". Mai grav inca este faptul ca Basescu teoretizeaza indelung acest gest. Condamnarea pactului ar fi impreuna cu condamnarea comunismului (gest cu o paternitate si ea foarte discutabila) me­ni­te sa "reconstruiasca" continuitatea sta­tului roman. Altfel spus, trupul firav al presedintelui ar umple acum un gol istoric. In alti termeni, pactul ar mai fi si acum in vigoare, iar Traian Basescu se straduieste sa inlature acest anacronism. De fapt, anacronic e chiar anun­ta­tul gest prezidential. Nu nu­mai Romania, ci si numeroase alte state au denuntat de mult pactul in discutie, inclusiv Uniu­nea Sovietica! Comunitatea inter­na­ti­o­nala ar privi cu multa curiozitate ritualul de la Bucuresti. Basescu ar putea introduce in Dreptul international un nou concept, cel de condamnare in etape, ca la fotbal. In realitate avem de-a face cu un amatorism cras in domeniul politicii externe, dublat de o demagogie fara li­mite. Dar sesizeaza cineva lucrul asta? Iata, pe un site influent, unde e relatata stirea, un cetatean il aplauda pe pre­se­din­te pentru curaj, in vreme ce altul spune ca acest gest trebuia facut de mult, la vremea destramarii URSS. Corect si exact, asta s-a petrecut. Cetatenii nu sunt obligati sa tina minte asemenea lucruri, dar expertii in politica externa ar trebui sa intervina imediat in asemenea situatii. Altfel, iata, ajungem sa traim un fel de istorie paralela, in care impostura ne marcheaza istoria traita. In ce ma priveste, presimt un an pre­zi­dential manos. Mai sunt multe evenimente importante la care Traian Basescu nu a participat. Presedintele ar putea legifera Unirea Principatelor, ar putea decreta independenta de stat si alipirea Ardealului la patria-mama. Ar putea refuza sa trimita trupe in Cehoslovacia cotropita de Pactul de la Varsovia. Sau, pur si simplu, ar putea cere desfiintarea acestui Pact, o data cu CAERUL. Si fiindca pentru marii lideri o singura tara nu este suficienta, ar putea presedintele nostru sa treaca si la doborarea Cortinei de Fier, la reunificarea Germaniei, a celor doua Corei si a celor doua parti din Cipru. Toate, doar prin discursuri, fiindca aici, la portile Orientului, vorbele tin loc de orice.