A colinda Lumea

A colinda inseamna si a calatori si a canta, din vremea in care magii, de cum zarira steaua, la drum plecara, sa-I aduca Mantuitorului flori dalbe de mar si sa I se inchine, in zorior de ziua, cand Fecioara Maria, Prea Nevinovata, nastea pe Mesia. Cantarea lor, venita din credinta, s-a raspandit precum lumina, oferind Omului bucuria de a trai in dumnezeire, de la tinerete pan' la batranete. Sunt cuvinte din colinde, intrupare din Cuvantul primordial zamislit odata cu nasterea Celui sortit sa devina "Praznicul Mantuirii" noastre. Rostea Eminescu, in finalul unui colind aproape uitat: "De dragul Mariei/Si-al Mantuitorului/Luceste pe ceruri/O stea calatorului"...
Colindele colinda Lumea de Craciun! Vestea minunata o aduc copiii, batand la portile boierilor mari, sa se trezeasca si sa primeasca solia lui Dumnezeu, aducand la fiecare numai zi de sarbatoare. Asta menire si-a luat, de multi ani, Stefan Hrusca, numindu-se simplu cantautor, un fel de trubadur modern, stabilit in Canada, dar revenind mereu, inaintea Craciunului, sa ne bucure sufletul in concerte cu flori dalbe si flori de mar, raspandite acum pe toate meridianele, in turnee ce insumeaza zeci de mii de kilometri, cu predilectie in tari cu mari colectivitati de romani. Recent, marturisea: "Eu ma definesc foarte simplu: un copil al Maramuresului, plecat in lume sa colinde, care a ramas simplu, cu aceeasi vorba, cu acelasi fel de a se comporta cu semenii si cu prietenii. Pentru mine, cel mai frumos cadou este gandul bun pe care mi l-au trimis toti cei care au vrut sa-mi spuna "La multi ani!". In rest, toate celelalte lucruri nu cred ca au mare importanta." Precum Stefan Hrusca, de cateva zile colinda meleagurile numerosi romani cu har, imbogatind sufletele cu sentimentul dainuirii noastre intru smerenie si bine.
Acum, cand ne amintim de acea zi de 21 decembrie 1989, cu mii de bucuresteni in Piata Universitatii, cu drapele tricolore din care se decupase stema socialista, cu o baricada spulberata de TAB-uri, cu multi morti si arestati, cu scandari "Jos Ceausescu", "Jos comunismul", sa retraim, pentru o clipa - de eternitate! - dimineata de duminica 24 decembrie. V-o amintiti? In oras, se tragea inca; cine tragea impotriva cui e o alta poveste. La primul buletin de stiri, Radioul ne-a umplut casele cu colinde. O stare de perplexitate: dupa aproape o jumatate de secol comunist, se auzeau, pe postul national, colindele Craciunului, ale nasterii lui Isus. Erau cantarile Corului "Madrigal", menite, in acei ani, numai exportului, strainatatii. Atunci, nimic nu ne putea convinge ca ceausismul securist a cazut. Colindele noastre erau marturia sfarsitului unui act asteptat de toata romanimea.
P.S. Ce a urmat se stie. Dupa 18 ani, doar cativa colinda lumea, in rest, sute de mii de romani bantuie/haladuiesc Vestul, sperand sa gaseasca florile dalbe, flori de-acasa...

---

Despre autor: