Serviciile secrete occidentale stiau totul despre Securitate

Acesta este unul dintre ultimele texte pe care colegul nostru Mihai Pelin, scriitor, publicist si excelent cercetator al istoriei comunismului le-a incredintat redactiei „Gardianul”, inainte de a pleca intr-o lume, poate, mai buna. Titlul si subtitlurile ne apartin.


Spre surprinderea multora, serviciile secrete occidentale stiau mai multe despre Securitate decat stiau conducatorii Romaniei comuniste. Culmea, la un moment dat si Securitatea era la curent cu faptul ca occidentalii ii cunosteau pana si organigrama. Materialul de mai jos arata si faptul ca serviciile secrete apusene aveau informatii exacte si despre tradarile inregistrate in randurile serviciilor secrete romanesti si ale armatei. “Ca ultim pas pe drumul spre consolidarea puterii sale, Nicolae Ceausescu a inclus, la 10 aprilie 1972, Consiliul Securitatii Statului, pana atunci cel mai important organ de securitate si de informatii al tarii, in cadrul Ministerului de Interne”. Motivul principal pentru includerea Consiliului Securitatii Statului in Ministerul d e Interne - continua acelasi comentator al evenimentelor romanesti - erau tradarile repetate ale unor ofiteri. Dar, iata fragmente din sinteza informatiior pe care occidentalii le cunosteau la sfarsitul anilor '70, ajunsese la Securitate prin intermediul unui agent.

Amanta de la Moscova - piesa importanta in racolarea lui Serb

Versiunea generala care circula in cadrul Directiei Generale de Informatii Externe, denumita in continuare DGIE, arata ca generalul Ioan Serb a participat la formarea unui nucleu prosovietic in cadrul fortelor armate romane, care trebuia sa intre in actiune in cazul preluarii puterii de catre sovietici. Recrutarea generalului Serb s-a bazat, dupa cum se afirma, pe promisiunea ca i se va da un post mai important in noul guvern, probabil acela de ministru de Interne, si pe un pretins santaj, ca urmare a unei legaturi avute cu o agenta sovietica, cu care a avut relatii in perioada cat a urmat cursurile Academiei Frunze din Moscova si cu care ar fi facut un copil.
Serb a fost acuzat ca a furnizat sovieticilor date secrete despre apararea tarii, indeosebi despre unitatile stationate in Bucuresti. Cu toate ca sarcina de spionaj a lui Serb nu facea, probabil, parte dintr-o incercare a sovieticilor de a-l rasturna pe Nicolae Ceausescu, totusi, sovieticii i-ar fi cerut informatii militare pe care sa le utilizeze in cazul unei invazii. Prin cazul Serb, Ceausescu a dat un exemplu prin care-i avertiza pe sovietici sa nu intinda prea mult coarda.
Cu toate ca la inceputul anului 1960, intre serviciile de informatii roman si sovietic exista o colaborare larga in aproape toate domeniile, din 1966, dupa ruperea relatiilor de cooperare intre DGIE si KGB, schimbul de informatii nu mai exista. Cadre de conducere din DGIE au subliniat in repetate randuri ca DGIE este in afara oricaror influente straine si ca trebuie sa serveasca numai interesele romanesti. Cu toate ca, oficial nu se arata faptul ca serviciul de securitate interna, denumit Securitate, ia in lucru si statele socialiste prietene, sunt cunoscute cazuri care confirma aceasta. Exista date potrivit carora, in cadrul Securitatii functioneaza o sectie aflata sub conducerea directa a Directiei a III-a de contraspionaj, a carei sarcina este sa supravegheze persoane din URSS si tarile socialiste. Se pare ca singurele cazuri de spionaj descoperite de romani in ultimii trei ani sunt acelea in care erau implicati sovietici. De asemenea, nu constituie nici un secret faptul ca rusii au o retea de agenti in cadrul Securitatii, care functioneaza bine.

Nu se recomanda racolarea comunistilor din tarile vecine

Cu toate ca, regula generala de colaborare este valabila si pentru serviciile celorlalte tari din Europa Rasariteana - continua comentatorul pe care il parafrazam - este cunoscut faptul ca existau, totusi, contacte apropiate cu acestea deoarece, in anul 1975, DGIE a obtinut din partea organelor maghiare, AVH, un emitator de bruiaj, tranzistorizat pentru proba, reproducere si utilizare in activitatea operativa. Ofiterilor DGIE aflati in exterior li s-a pus in vedere sa nu procedeze la atragerea la activitati informative a membrilor partidului comunist din tara gazda, deoarece acestia se afla sub supravegherea organelor de siguranta locale. Relatiile formale si oficiale dintre romani si partidul comunist local sunt cultivate, de regula, de catre ambasador sau primul secretar. Un ambasador este, de obicei, rareori resident.

Doicaru se bucura de sprijinul total al lui Ceausescu

DGIE este competent pentru toate actiunile secrete din strainatate. Este condus de catre generalul maior Nicolae Doicaru, care, cel putin din 1965, ca urmare a masurilor de reorganizare intreprinse in 1972, a fost numit prim loctiitor al ministrului de Interne, devenind una dintre cele mai puternice persoane din acest minister si din intregul sistem. De asemenea, el este singurul functionar superior care se bucura de sprijinul total al lui Ceausescu, acesta numindu-l consilier personal in problemele de securitate. Relatiile dintre Doicaru si fostul ministru de Externe Manescu nu au fost bune, deoarece Manescu s-a impotrivit dorintei DGIE sa plaseze cadrele sale in ambasadele romane. Manescu a supus dezbaterii in CC al PCR aceasta situatie, ceea ce pentru DGIE a fost neplacut.

Comunicare prin curieri dotati cu geamantane cu cifru

Ca urmare a reorganizarii, sarcinile DGIE au fost cuprinse intr-un nou nomenclator. Ceausescu a avut un interes personal ca liniile directoare in anumite activitati si directii sa fie stabilite in cadrul consfatuirilor cu conducerea DGIE si sefii de divizii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe