A ales calea manastirii in urma cu 13 ani. A depus juramantul si a devenit maica Dionisia, la Manastirea „Sfintii Voievozi” din Bolotesti. “ Am fost si eu, la fel ca ceilalti copii, la o scoala normala. Am urmat opt clase dar... am avut probleme cu vederea, dezlipire de retina... apoi operatii... Parintii mei nu m-au inteles... Nu au vrut sa ma lase sa continui scoala la un liceu pentrucei cu deficiente de vedere. Iar la un liceu normal iar n-au vrut sa ma lase. Asa ca am mai stat doi ani acasa si apoi m-am hotarat sa merg la manastire. Dar n-a fost tocmai ce mi-am imaginat”, povesteste Daniela. Manastirea s-a dovedit a fi insa, pentru Daniela, un loc in care cele sfinte nu insemnau deloc intelegere sau acea iubire de aproape pe care te-ai astepta sa o gasesti mai ales intr-un lacas sfant. „Nu eram inteleasa ca nu vad. Acolo, la manastire, ca maicuta trebuie sa te incadrezi intr-un program, iar eu nu reuseam. De exemplu, la biserica nu vedeam daca s-au terminat lumanarile sau nu, la bucatarie nu reuseam sa fac mancare, sa curat legumele, sa spal vasele. La curatenie la fel. Aveam mereu probleme d in cauza asta, eram mereu izolata... De aceea, acum, ca manastirea s-a desfiintat, nu m-as mai duce la alta...”, explica Daniela.
Ea a mers la Filiala Vrancea a Asociatiei Nevazatorilor din Focsani, ca sa ceara sprijin in intocmirea actelor pentru a intra in posesia indemnizatiei de nevazator, dar si in speranta ca va fi ajutata sa urmeze liceul.