Este bolnava de la 12 ani, iar in 1985 a aflat ca sufera de insuficienta renala. „Stiam ca ma paste dializa, pentru ca la vremea aceea in Romania era singura posibilitate, nici nu se discuta de transplant“, ne-a povestit Maria Nicolau. Dupa '90, in clipa in care a vazut ca au inceput sa se efectueze transplanturi de rinichi la Cluj, a urmarit atent problema. „Am fost numai ochi si urechi si am sperat ca voi putea si eu sa beneficiez de un transplant“. Doamna Nicolau ne-a marturisit ca diferenta dintre ceea ce inseamna un pacient dializat si unul transplantat este una de la cer la pamant. „Te nasti a doua oara, pentru ca viata pe dializa este extrem de grea pentru pacienti. Eu m-am acomodat foarte bine la procesul de dializa, numai ca am avut probleme vasculare, nu m-au ajutat venele si arterele. Aceasta problema a transformat dializa in ani de chin“. Femeia povesteste ca nu stia daca a doua zi mai poate ajunge la dializa, din cauza starii precare de sanatate, iar lipsa dializei i-ar fi inrautatit si mai rau sanatatea sau ar fi putut deveni chiar fatala. „In 1996, cand am facut eu transplantul, aparuse ideea transp lantului cu donorul inrudit emotional. Nu a fost deloc simplu, pentru ca mama avea numai un rinichi, iar tata era decedat. Pana la urma, am fost salvata de un nepot. Se oferisera si verisoarele mele, dar el era cel mai compatibil. Viata mea este cu totul alta acum. M-am nascut din nou“, a povestit doamna Maria Nicolau, care a participat la prezentarea bilantului Agentiei Nationale de Transplant. S-a imbracat intr-o tinuta de seara, explicand ca acest eveniment i-a permis sa fie alaturi de cei care au ajutat-o sa aiba o viata normala. „Nu mai am nevoie de nimic.