CAMPANIE a— a€žO masa imbelsugata de Craciun pentru cei necajiti"
In cele 14 sate din comuna Motoseni, judetul Bacau "nu urca nici Salvarea". Atat e de pustiu si izolat. Un taram rupt de lumea reala, totusi viu si plin de drame. In satele din Motoseni au urcat insa 20 de masini ale BGS impreuna cu Admiral - Games of the World pentru a-l aduce in case pe Mos Craciun. Un mos real venit din neant, asta a fost pentru cei saraci campania umanitara a unor oameni cu suflet mare.


Cel mai de nepatruns sat, Poiana Deal. Aici s-a oprit convoiul de jeepuri BGS pentru un scop nobil. "O masa imbelsugata de Craciun pentru cei necajiti", si-au zis cei 30 de baieti cand au acceptat sa porneasca voluntar in aceasta aventura. Si au coborat pe rand dealul, intr-un convoi insiruit ca la armata, purtand in brate de data asta nu oameni salvati de la inec, ci alimente. Faina, ulei, zahar, conserve, dulciuri.


CÃ…NTATUL COCOSILOR DE GHERILÃ…. "Copii, veniti!", le-a zis doamna invatatoare si cei cinci pusti din clasa a III-a, care-si dadeau coate vazand atatia vlajgani fiorosi, au luat-o la goana pe deal in sus, bulgarindu-se. Claudiu stia ca a venit Mosua€™ si, desi se impiedica in zapada care-i ajungea la genunchi, s-a ambitionat si-a ajuns cu bine sus, pe deal, primul, ca zice el: "Asa, ca barbatii, eu mai intai si fetele in spate". Li s-au umplut imediat bratele cu dulciuri si cei cinci copii, de bucurie, si-au zis in cor ca ar mai urca o data dealul, ca si asa "drumul e la fel de lung ca cel pana la scoala". Adica 4 kilometri, pe jos. Claudiu si Madalina il fac zilnic. Se trezesc la 5 de dimineata, la primul cantat al cocosilor, dar nu le pare rau. S-au obisnuit, desi afara sunt - 7 grade Celsius, iar nametii tasati doar de talpile lor mici. Sunt bursieri, si cu banii mintii lor, 25 RON, isi cresc familia.


UNDE NU INVINGE NICI SALVAREA. Tatal celor doi, Dumitru Popa, a iesit la poarta cu sotia si bunica. Plange. Atat poate face vazand cum baietii vin cu bratele pline si parca nu se mai termina. Se sprijina de-un gard, uimit, pierdut, si in acest moment emotia invinge orice urma de barbatie. Plange si atat. "Sa va dea Dumnezeu sanatate!" De cand s-a inchis fabrica de sticla, aflata la 10 kilometri departare de casa, nici ca a mai muncit. N-a avut unde. Mai merge cu ziua pe la unua€™, pe la altua€™, si traiesc cu totii din alocatia celor doi copii, a bursei de studii de excelenta, din ce le mai da gasca, puiul si curcanul cel tantos ce-si plimba creasta slobod pe sub sarma doldora de rufe puse la uscat. "Uite, in fundul asta stam! Cum s-ar zice, nu noi alegem unde ne nastem, Dumnezeu, Dumnezeua€¦", zice bunica, scotandu-si mana de sub baticul negru, gros, bun pentru vremurile cu ger naprasnic. E vaduva de cateva luni, inca jeleste. I-a fost greu atunci, "uite, daca erau baietii astia atunci, poate era mai bine. Daa€™ mai veniti, baieti, pe la noi, nu?!", arunca batrana o intrebare plina de speranta salvatorilor BGS. L-a dus la groapa pe omul ei cu caruta si de-abia l-au tarat, ca aici "nici Salvarea nu urca, maica". Un drum de 15 kilometri desparte lumea de vagauna asta plina de oameni dati uitarii. "Acua€™ doi ani, cand i-a venit sorocua€™ lua€™ nora-mea, am chemat Salvarea", spune batrana, "si cand au ajuns aici au suduit. Pai soferul i-a facut scandal, ca de ce n-am cobort noi cu ea la vale si de ce a trebuit el sa urce tocmai aici, la deal!"


AJUTOARE PENTRU MÃ…INILE CU SÃ…NGE. Convoiul urca la Ileana Blanaru. Nimeni nu stie ca in casa de pe deal, unde doar cainele turbat mai scheauna, pazind nimic, locuieste de fapt bunica invatatorului din Motoseni. "Bogdaproste!", le spune batrana de 90 de ani, apucand cu greu sticla de ulei, pe care baietii i-o pun pe masa saracacioasa din chilerul in care se zbate singura sa traisca. Ea si o candela. Atat. "Nepotul e tare ocupat, nu a mai urcat de mult." Mainile cioturoase, curmate de munca unei vieti, tremura ascunzandu-se, cu taina, sub sortul ce prinde fusta izita, plina de petice. Maini pline de rani si urme de sange. "Daa€™ ce-ai patit, mamaie?", o intreba unul din baieti. "M-am chinuit sa tai o gaina care dadea sa moara. Si vad ca m-am ciupit si eu", le zice batrana. E vadana si ea, de vreun an jumate, si nu mai asteapta pe nimeni si nimic. "Astea o sa-mi ajunga un an de acum incolo", le sopteste prin ochii uzi batrana Blanaru. "De acua€™, tata si mama au plecat, copiii mi-au plecat si ei, am ramas singura cu moartea, maica." Cainele latra si batrana le arata calea baietilor, spre alta usa, in alt sat.


CRÃ…CIUNUL IN FUNDÃ…TURÃ…. La vreo 6 kilometri, ajungem in Fundatura. Familia Lugoj. O curte cu doua case certate intre ele. In prima locuieste Cristian cu Ana si Iulian, baiatul lor de 5 ani, cu ochii jucausi si pofticiosi. Pe "Iu-Iu-Iu", cum se prezinta el demn, baietii il salta in sus, il ridica intr-un avant, pe masini, unde micutul da din maini si rade, cu-o veselie ingereasca, gasita numai la copii. Alaturi, a doua casa. Un bordei ca-n Pravale Baba, unde se chinuieste mama Anei, bunica si fratele ei. Toti trei sufera de handicap locomotor. Intre ei, locuitorii aceleiasi curti nu-si vorbesc. Salvatorii BGS au inteles asta imediat si au descarcat doua pachete separate pentru familiile legate sub acelasi gard imprejmuitor. Ana zice doar ca ea a crescut la orfelinat de la 15 ani si ca, reintoarsa acasa, nu vrea sa mai stie de-ai ei. Fratele Anei se misca greu, un mers schilod, plin de vointa. Tinta e Grivei, cainele lor comun, pe care-l inhata de-un picior si-l trage de sub magazia in care se pitise de frica. "Sa vada si el." Se bucura cu totii si, pentru cateva minute, cele doua familii fac pace. E un Craciun venit mai devreme.


EMISIE - ULEI - RECEPTIE. Convoiul traverseaza toate satele. Se lasa seara si bataile in portile oamenilor, luminate difuz, par un vis. Batranii se impotmolesc in nevolnicie pana la poarta, unii vin sprijiniti in carje, altii adusi de copii. "Sprijina-ma", ii spunea tanti Maria fiului, "sprijina-ma, ca am sa cad, si vreau sa fiu aici cand vin ajutoarele." Se intreaba cu totii cum de i-au ales tocmai pe ei, aici unde nu mai calca nimeni de ani buni. Trecem inspre biserica, acolo unde baietii vor descarca toate alimentele pentru a fi impartite frateste de preotul din sat tuturor. Pe drum baietii se mai opresc pe la cei curiosi, iesiti in fata portilor. "Iti multumesc, Doamne!", ingana cei ai locului si primesc in tacere darurile. Convoiul trece, si un satean, mai dezghetat, le striga baietilor: "Da-mi o sticla de ulei, ca te pup pe-un ochi!". Curajosul e apostrofat imediat de sotie: "Lasa-i, mai, ca tocmai ti-au dat! Nu au de unde, mai sunt si altii necajiti!". A avut noroc. Azi, baietii au sufletul mare si n-a trebuit sa repete de doua ori, ca s-a si auzit in statia de emisie-receptie: "In spate, la masina de ulei, sa lase un bax aici!".