Emil Hossu este un actor care a contat pe inteligenta unui prieten anonim, tandru si sever pe numele sau Publicul. Cea mai importanta grija pentru Emil Hossu este sa-si pastreze acest prieten evitand minciuna si falsele ipostaze. Es
Emil Hossu este un actor care a contat pe inteligenta unui prieten anonim, tandru si sever pe numele sau Publicul. Cea mai importanta grija pentru Emil Hossu este sa-si pastreze acest prieten evitand minciuna si falsele ipostaze. Este cunoscut, rolurile din filme si piese de teatru au determinat publicul sa-l iubeasca, pentru ca este natural, firesc, obisnuit... Numele lui, Emil Hossu. A inceput actoria in anii a€™60, cand "altul este traditionalul de acum din teatru si altul era cand am inceput eu profesia. Am terminat facultatea in 1965, atunci mai erau spectacole de trei-patru ore. Astazi este foarte greu sa mai faci un astfel de spectacol. Actorii sunt altii, viteza de informare este mai mare, trebuie sa fii atent la ce se intampla in jurul tau ca sa nu devii demodat. In ceea ce ma priveste, 2007 a fost un an bun. In general, eu iubesc anii impari. Sunt nascut in 1941, de asemenea impar. A fost un an in care am jucat in regia Catrinelului Dumitrescu, in premiera Teatrului Nottara, «Batranul», o piesa dupa Gorki. Alaturi de multi colegi, de fosti studenti de-ai nostri, de Bebe Cotimanis, de Anca Bejenaru si de un foarte bun actor caruia ii prevad un viitor stralucit, Gabriel Rauta", ne-a spus Emil Hossu. Comunicare. "Ce m-a atras la Catrinel poate conteaza mai putin, ce ne mentine, cred eu, conteaza mai mult", afirma Emil Hossu. "Am descoperit ca avem in comun relatiile sociale si profesia, avem aceleasi lucruri care ne plac si suntem foarte deschisi. Nu trebuie sa o mint, de exemplu, eu sa merg sa joc o partida de poker, cum se mai intampla uneori, ca mai am relaxari din acestea mai zburdalnice, si sa spun ca ma duc la biblioteca. Nu. Dar si reciproca este valabila. Comunicam si mai este ceva foarte important: ne place tot mai mult sa stam acasa. Nu pentru ca am fi devenit comozi. Dovada ca nu suntem comozi este acest caine, Alun, un Golden Retriver de care se ocupa mai mult ea, dar cand a fost racita, ca a avut o gripa urata, am fost nevoit sa ma trezesc la 5:00, plecarea la 6:00, apoi sa fac un drum de 8-9 km cu niste prieteni. Gandim la fel, iubim la fel si animalul, si prietenii. Nu am avut sentimentul de teama cand ne-am cunoscut, asa a fost sa fie. Orice pasaj, care presupune si privire in urma, creeaza un mic disconfort de nostalgie, dar perspectiva si dialogul direct au primat. Chiar glumeam odata, ea fiind Balanta, eu Sagetator, mi-a spus ca e ghinionista. Eu i-am spus ca sunt norocos, iar norocul meu e mult mai mare decat ghinionul ei, asa ca impreuna o sa fim norocosi. Catrinel lucreaza acum la doctorat, care se va numi "De la actorie, prin pedagogie la regie". Dupa 1990, am luat o clasa de actorie datorita invitatiei pe care ne-a facut-o bunul meu prieten Geo Saizescu. De atunci am avut patru promotii in care Catrinel este vioara principala, ei ii place sa construiasca. A facut spectacole de absolvire, de licenta cu rezultate foarte bune, cu cronici foarte bune, cu premii bune. Motiv pentru care am spus: ia sa vedem si pasul urmator. Asa am ajuns sa facem «Batranul». Sigur, este mai greu sa lucrezi cu actorii decat cu studentii, de aceea in distributie sunt fosti sau actuali studenti. Ii place foarte mult, am si gasit raspuns aici, la Teatrul Nottara, pentru ca Mircea Diaconu putea sa spuna nu. Din contra. Ne-a spus ca orice initiativa este binevenita, important este ca ea sa existe. Sigur ca vom avea pro si contra, este normal, dar facem o meserie in care calitatea se masoara cu modalitatea prin care ajungem la tinta, in sufletul publicului." Popularitate. Unul din rolurile care l-au lansat spre piata autografelor a fost Octav, din Ciuta", in regia lui Geo Saizescu" cu Mariana Mihut partenera directa, cu Mihailescu Braila, Fory Etterle, Nineta Gusti, Ion Besoiu. "Era absolut entuziasmant mediul de lucru, am ajuns sa facem actul III si, pentru ca a fost unul dintre primele spectacole inregistrate, deoarece se faceau pe viu, mi s-a parut ca era o experienta extraordinara. Dupa ce l-am vazut nu am fost multumiti de cum a iesit, comparativ cu actele I si II, atunci am spus: Geo, hai sa mai facem o data. Geo a spus hai sa vedem cand avem timp, si nu avem decat de la 11:00 noaptea, iar actori de varsta celor pe care i-am amintit si noi, cei mai tineri, am stat de la 11:00 pana la 6:00 dimineata. A fost greu, dar am avut prilej de mare bucurie cand ne-am intalnit cu telespectatorii, iar spectacolul de patru ori a fost cerut. Am lucrat Ibsen, cu Baleanu, cu Letitia Popa, era un anume climat, aceasta era familia artistica ce se apara putin de mediul inconjurator si era o mare prietenie, care sper sa se pastreze, caci fara aceasta prietenie, intr-o profesie cum este actoria, nu se poate", a incheiat Emil Hossu. loreta.popa@jurnalul.ro
Despre autor:
