De Craciun, toata suflarea crestina sarbatoreste Nasterea lui Hristos. In satele romanesti, Craciunul este cea mai importanta sarbatoare care face parte dintr-un ciclu de 12 zile (de la 25 decembrie la 6 ianuarie) care face trecerea Anului vechi spre Anul Nou. In traditia populara romaneasca, Craciun este un om batran, fratele mai mare al lui Mos Ajun. Se spune ca Fecioara Maria, in timp ce Il avea in pantece pe Pruncul Sfant, a ajuns la casa lui Craciun, un boier nemilos care avea case multe si grajduri si care-si tortura sotia si fetele. Acesta era plecat si sotia lui, o femeie miloasa, a gazduit-o pe Fecioara in staul, unde a nascut. In acel moment s-a aratat pentru prima data pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus. Vazand steaua, Craciun crezu ca femeile au dat foc la casa si se grabi sa vada ce s-a intamplat. Intre timp, Craciuneasa avusese grija sa faca totul dupa datini, si drept rasplata, Maica Domnului le vindeca pe cele trei fiice ale lui Craciun care fiecare avea cate ceva: una era schioapa, alta oloaga si ultima oarba. Cand ajunse acasa, fiindca sotia nu i-a iesit in intampinare, i-a taiat mainile. Vazand aceasta, Fecioara i le puse la loc si, prin aceasta minune, l-a facut pe barbat sa-si dezghete inima si sa creada in Dumnezeu. De bucurie ca nevasta sa a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din cioate de brad in curtea lui si joaca hora cu toate slugile lui. Dupa joc, imparte Sfintei Familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda si smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Iisus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia. Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde. Din acest motiv, ziua in care s-a nascut Mantuitorul, s-a numit Craciun.
Cadouri traditionale - colacii si covrigii
De Craciun au loc mai multe practici atestate in toate zonele tarii, care au in centrul lor colindele si mesele rituale. Colinda este o urare care, avand in vedere calitatea cu totul speciala a timpului in care are loc, poate sa influenteze favorabil viitorul. Exista locuri unde colindele sunt specializate - unele sunt potrivite pentru preot, altele pentru fete si feciori de insurat, pentru pastor, zidar, morar, pescar, vanator. La casele indoliate nu se colinda. In afara de colinde se canta si "cantece de stea", texte si melodii de origine culta, compuse de preoti, dascali si invatatori. Colindele reprezinta un scenariu compus din texte ceremoniale, formule magice, dansuri, gesturi, interpretate in casa, pe ulite, de o ceata sacra. Colindele vestesc nasterea lui Hristos, transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.
Tot de Craciun, traditia vorbeste despre mesele rituale, bogate, la care iau parte familia, rudele, nasii, precum si o serie de alte practici, precum: observatiile si previziunile meteorologice, alungarea spiritelor mortilor, aprinderea focurilor, strigatul peste sat etc.
Pe langa porc, pe masa de Craciun nu trebuie sa lipseasca colacii si covrigii de toate marimile si formele, colaci pentru copiii care colinda, pentru feciori, pentru preot, pentru trimis la nasi, colaci de dat de pomana pentru morti. Se spune ca in cele 12 zile dintre ani, sufletele mortilor vin sa petreaca impreuna cu viii. Pe masa din Ajun se pune hrana si pentru ei: turte muiate cu sirop de zahar si presarate cu nuca pisata, grau fiert cu miere, prune fierte, bob batut. In unele locuri, toate acestea se dau de pomana la vecini in dimineata Craciunului. O parte din colaci se face pentru a asigura schimbul de daruri. Uneori, acestia sunt insotiti de carne de porc si de o sticla de bautura. Omul care primeste zice "Multumesc, pana oi intoarce", acesta fiind un argument pentru absenta cadoului la sat, dupa cum arata Irina Nicolau in "Ghidul sarbatorilor romanesti". Acolo dai si primesti, darul are un dus-intors. Faci daruri numai celui care iti face. Nici macar copiii nu primesc "daruri de Craciun", ei fiind platiti cu covrigi, nuci si mere pentru serviciul pe care il fac colindand.
Am plecat la colindat...
Pitaraii sunt cei care, in satele noastre, deschid ciclul sarbatorilor de iarna, in Ajunul Craciunului. Dimineata, copiii, imbracati in haine de sarbatoare, cu o traista si un bat in mana, se aduna in diverse locuri si fac focuri, cu materiale care le stau la indemana. Grupurile isi aleg vataful, nu prin tragere la sorti, ci printr-o proba: prin saritura peste foc. Cel care sare cel mai mult este ales vataf, adica, conducator al grupului. Dupa acest moment, copiii pleaca pe la casele gospodarilor, unde sunt intampinati cu mere, nuci, turta dulce sau alune. In dreptul fiecarei case se face o urare-cerere, copiii strigand, printre urari de bine, si darurile pe care le asteapta.
Colindatul continua si in seara de Ajun, aceasta apartinand mai ales tinerilor. Astfel, flacaii, adunati in cete cu mult inaintea Craciunului, isi fixeaza repertoriul cu multa atentie si participa la repetitii de grup, in care se memoreaza textul si melodiile transmise din generatie in generatie. Formarea cetelor tine de afectivitatea, de "mini-comunitatea" geografica in care traiesc tinerii, de traseele pe care urmeaza a le parcurge grupurile respective. Colindele se canta in ritmul batailor de toba/duba, dar, in acelasi timp, flacaii au si bice cu care pocnesc. In cadrul fiecarei cete, unul dintre flacai se imbraca in mos, simbolizand pe Mos Craciun. Exista colinde de fereastra, de casa si colinda de plecare. Colinda de fereastra o anunta pe gazda de sosirea colindatorilor. Gazda are obligatia sa-si intampine colindatorii si sa raspunda intrebarilor politicoase ale acestora. Sunt foarte rare cazurile in care gazda refuza colindatorii. La raspunsul afirmativ al gazdei, colindatorii raman la fereastra sau intra in curte. Oricare ar fi colinda casei respective, ea este precedata de o colinda legata de nasterea Domnului Iisus Hristos. Apoi, daca in casa se afla o fata tanara se canta o colinda pentru ea, iar daca se afla un baiat, se canta o colinda menita sa glorifice eroul tanar.
Dar din dar se face
In Banat, statutul pastoresc al majoritatii comunelor a determinat aparitia si practicarea colindelor cu tema pastoreasca, sub acest aspect cea mai semnificativa fiind colinda "Colo-n jos, in mai din jos", a carei tema "mioritica" este evidenta. La terminarea colindatului, fiecare ceata se aduna la casa celui ce a avut menirea de "a strange darurile" si are loc impartirea "frateasca" a celor primite. Colinda de plecare se canta, de fiecare data, la momentul in care colindatorii parasesc casa gazdei. Este colinda de ramas bun, cuprinzand si o urare practicata in formula de salut cotidian.
In Baragan se impart, din Ajun, turte de grau inmuiate in sirop de zahar, grau fiert indulcit cu miere si presarat cu miez de nuca. Copiii merg cu "Steaua", "Mos Ajunul" si "Irozii" si pentru acest serviciu facut satenilor primesc covrigi, nuci, mere, dulciuri. Flacaii umbla cu "colindele mari" - de baiat sau de fata, de flacau, de fata mare, de tineri casatoriti, de vadana, de mort, de popa, de pescar, de cioban, colindul casei si multe altele. Uneori, acesti colindatori pleaca in cete de peste 15 insi, de multe ori purtand masti imaginand animale sau pasari fantastice.
Dupa ce tot postul Craciunului a fost presarat cu sezatori, acum, in zona Bistritei, colindatorii merg cu "Irozii" si "Steaua".
Traditii si obiceiuri
23 spre 24 si 24 decembrie
Mos Ajunul - In seara de 23 spre 24 decembrie, dupa miezul noptii si pana la ziua, se obisnuieste sa mearga cetele de copii cu colinda, Mos Ajunul, Buna dimineata la Mos Ajun, Neatalus. Pleaca toti, strigand pe la ferestrele locuitorilor: "Buna dimineata la Mos Ajun! / Ne dati, ori nu ne dati?" Stapanul casei le da covrigi, mere, nuci sau colindete. In Transilvania, colindatorii (pitarai) sunt considerati aducatori de noroc si fericire. Cum intra in casa, e datina sa scormoneasca focul in vatra cu betele, pe care le poarta in maini (colindele). Toate darurile primite de colindatori sunt pastrate si mai apoi sunt date vacilor, spre a fata vitei multi, cat de multi sunt si pitaraii. In unele parti din Oltenia, copiii fac un steag dintr-o prajina lunga, impestritata la fum, in varful careia leaga o basma, un ban de argint, cateva fire de busuioc si putina tamaie. La fiecare casa ureaza: - Buna dimineata la Mos Ajun, / Ca-i intr-un ceas bun! In acest timp, unul din casa iese afara cu o farfurie pe care sunt boabe de grau, fasole si porumb, din care colindatorii, luand cate putin, arunca prin casa zicand: Graul atat, / Spicul atat, / Pita cat masa, / Fuioarele / Cat raschitoarele, / Manusele / Cat matusele! / Ce-i afara sa izvorasca, / Stapanii sa stapaneasca / Sanatosi. De dimineata se umbla cu Buna dimineata la Mos Ajun. Colindul acesta se canta la unison de catre baieti si fete de pe la 5-13 ani. Ei rostesc colinda aproape de fereastra caselor...
Colindatorilor li se dau covrigi (carora li se spun colindete), mere, pere, nuci, cateodata si bani. In Muntii Apuseni, colindatorii spun cand intra in casa ýBun ajunul lui Craciuni, iar cand ies iNoi iesim, Dumnezeu intrai. Seara vin sa colinde baieti mai mari, chiar flacai pana la 20 de ani. Acestia colinda pentru fete mari, pentru preoti, pentru tanar, pentru batran, de vaduva, de om insurat, de familie.
Gospodarii, inainte de rasaritul soarelui, se scoala si pun mana pe toate lucrurile din ograda, ca sa le fie drag sa se foloseasca de ele la munca tarinei. La fel fac si femeile ca sa aiba spor peste an. Unele se scoala inainte de rasaritul soarelui si arunca spre rasarit mancare pasarilor din curte, socotind ca, facand astfel, pasarile nu vor mai strica semanaturile din gradina, la primavara. Alte femei iau o poala de paie din stratul porcilor, cu ochii inchisi, o duc in casa si se aseaza pe ea ca sa le stea peste vara clostile la clocit... Gainilor li se da de mancare din sita, ca sa se oua mult; in graunte se pune cate putin din bucatele ce se mananca in ziua de Ajun, crezandu-se ca, dupa cum graul curge cu spor din ciur, asa vor curge si ouale de la gaini. La mancare gainile nu se striga, caci, chemandu-le, se poate intampla ca vecina sa auda si sa zica si ea: "Gainile ale tale, ouale ale mele". In vasul cu apa, din care se toarna apa pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie oamenii sanatosi peste an. Alti gospodari pun o potcoava in cofa cu apa si dupa ea beau apa si adapa vitele, ca sa fie sanatosi si tari ca fierul. Cu imprumut nu se da nimic in aceasta zi, caci cei ce cauta sa ceara sau sa imprumute fac aceasta numai ca peste an sa aiba noroc la furtisaguri, ca sa nu fie prinsi. Afara de aceasta, se crede ca cel care da, isi da din casa tot norocul. Strainul care intra in curtea unui om nu trebuie sa-i inchida poarta, ci gazda singura sa si-o inchida, ca sa nu i se inchida norocul, sa nu i se taie calea petitorilor. Ca sa vie petitorii la casa de la ajunul Craciunului pana la Iordan, maturi casa de la prag spre rasarit, spre icoane, ca sa se stranga, sa se adune; nu din fundu casei inspre prag, ca sa-i alungi si acele doua saptamani de sarbatori nu se arunca gunoiul afara. La ajunul Craciunului nu se pune rachiul pe masa, nici se bea, fiind el inventat de diavolul, care apoi isi bate joc de cel ce-l bea, zicand ca rachiul are intaietatea inaintea tuturor bucatelor. La toate ajunurile sarbatorilor de iarna se pun pe masa doua paini, sare, peste, grau si un pahar cu apa, si se crede ca noaptea vin familiantii morti si mananca din acele bucate. Se spune ca, pentru ca ai noroc, nu trebuie sa mananci in ajunul Craciunului.
Gospodina fierbe pentru masa Ajunului, din toate felurile de bucate, ca sa rodeasca peste an. Bobul se mananca pentru sat, caci dupa bob omului indata ii vine sete si se simte satul. Perjele sunt bune, caci indulcesc pe om si ii potolesc mania.
24 spre 25 decembrie
Noaptea nu-i este nimanui ingaduit sa doarma prin fan sau pe paie, caci in acea noapte boii vorbesc despre domnul Hristos care s-a nascut intre ei si pe care l-au incalzit cu suflarea lor. Odata cu boii, se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind intre altele si locurile unde se afla comorile ascunse in pamant, care ard in aceasta noapte. Nu-i bine sa asculti, caci te pandesc multe primejdii. Se povesteste ca un gospodar s-a dus sa asculte glasul animalelor. Boii au inceput sa-l caineze pe stapanul care se apropia de ceasul mortii. Si intr-adevar, a doua zi omul a murit. Inspre Craciun, cerurile se deschid, dar minunea aceasta n-o pot vedea decat cei buni la Dumnezeu: glasurile ingeresti se aud atunci in cer, dar numai cei fara de pacate le pot auzi. Cei care vor, stau toata noaptea treji si pazesc clipa cand se deschide cerul. Atunci se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante.
25 decembrie
Se umbla cu steaua. Copiii de 7-15 ani se intovarasesc cate trei, patru sau chiar cinci si, dupa ce fauresc o stea dintr-o vesca de la sita cu 4, 5 si chiar 7 colturi, impodobita frumos cu hartie colorata, pornesc din casa in casa, cantand cantece anumite pentru stea. Se umbla cu Vicleimul sau Irozii, care nu sunt altceva decat o reprezentare teatrala a plecarii celor trei magi in cautarea Pruncului nou nascut si a uciderii celor 14 mii de copii mici din porunca lui Irod. Baietii vin costumati in trei magi, in Irod, in ingerul, in cioban. In unele parti se astern paie prin casa, spre aducerea aminte ca Mantuitorul Iisus s-a nascut in iesle pe paie. Se deschide cerul Craciunul vine pe un cal alb, dupa ce canta cocosii de trei ori, caci el este un mosneag batran.