Exista o data anume cand peste tot in curtile oamenilor ard focuri cu valvataie si cand de pretutindeni se aud grohaituri inecate de porc injunghiat. Este ziua de Ignat, sarbatoarea insangerata. Colindul si mersul cu Steaua intregesc traditia Craciunului. Vazute prin ochi de copil, toate capata insa o alta... coloratura.


Vajaind in rafale, vantul ostenea noianul de fulgi, facandu-i sa simta atingerea pamantului ca o blanda binecuvantare. Parca se trasese oblonul cerului si toti pomii infloriti ai inalturilor se pornisera sa viscoleasca, purificand cu alba inocenta locul unde avea sa se nasca Fiul Domnului. In fiecare an, din mosi-stramosi, familia Deaconu Dumitru din satul Bircii, comuna Negreni, judetul Olt, taia de Ignat porcul asa cum mostenise. Conform normelor europene, poate era ultimul an cand mai practica acest ritual stravechi. Printre picioarele celor mari, o mogaldeata cu ochi vioi, Nelutu, tragea cu urechea la discutiile ce se purtau pe tema taierii de a doua zi a porcului. Era seara dinaintea Ignatului. Si anul trecut taiasera un grasun, insa mama-sa nu-l lasase sa iasa afara, zicandu-i ca e prea mic ca sa stea la parlirea acestuia. Acum mai crescuse, fiindca plecase pe 10 ani. Era baiat mare, ziceau ai casei. Din bucatarie, mama se mai auzea robotind, dupa ce toata ziua spalase si randuise o multime de vase mai mari sau mai mici si dupa ce daduse la ascutit cutitul de la masina de tocat carnea. Tata nu muncise prea mult, vorbise doar un ceas cu trei vecini care, dupa ce terminasera de baut doua ibrice cu tuica, plecasera, amenintandu-l: "Pai, maine dimineata, vecine!". In pat fiind, inchise ochii si zambi. Craiasa Zapezii il saruta pe frunte, ii acoperi ochii si inima sa nu-i intre cioburi din oglinda fermecata, il urca in sania trasa de reni si-l puse pe Mos Crivat sa maie. Afara se rasuceau fulgii, urgisind intinderile albe de dincolo de sat, sporind pe infundate troienele. Era "vai de cal si calaret", vorba lui Alecsandri.


ZIUA CUTITELOR LUNGI. Se trezi cu larma si zarva mare. "Tine-l bine de rat, ca acua€™ ne scapa!" Prin fereastra ii vazu pe vecini si pe tata cum se lupta cu Ghita. Acesta cazuse la pamant si se smucea, incercand sa se ridice. Numai ca o sarma groasa il tragea de rat, iar o alta, legata de un picior din spate il tintuia locului. Tata il incalecase de-a binelea. Se imbraca intr-o clipita si iesi pe usa. Nu mai viscolea, ningea rar, cu fulgi mari, ca-n povestea Albei-ca-Zapada. "Da-mi cutitul!", zise tata, si un vecin ii intinse un cutit cat o sabie de lung. Un altul trase de sarma ce tinea ratul porcului in sus, intinzandu-i gatul. Cu pofta, mana tatei infipse cutitul. Ghita grohai subtire, cum n-o mai facuse niciodata, si zvacni din picioare. "Tineti-l bine, sa nu ne scape!", striga unul, si cutitul se mai infipse inca o data. Porcul grohaia din ce in ce mai greu, in timp ce cutitul se rasucea vartos in rana deschisa. Mama veni repede cu un lighean si cu un faras cu tamaie aprinsa. Smaltul vasului fu dintr-o data colorat cu sangele jertfei. Isi puse mainile la ochi. Din gura legata cu sarma se imprastiau aburi calzi. Poate-i iesea sufletul.


PÃ…RLITUL. De peste tot, din sat, se auzeau tipetele mortii. "Dati foc la paie!", zise tata, si "rugul" incepu sa arda. Cu picioarele in sus, pielea si parul incepusera sa sfaraie. Cu miscari atente, de cunoscator, un vecin reacoperea cu paie fiecare parte arsa. Focul crestea in inaltime, topind zapada de pe crengile uscate ale pomilor din jur. Pentru fragezirea soriciului l-au parlit apoi cu butelia. Mirosea a carne arsa, umpland vazduhurile. Dupa ce l-au parlit, l-au urcat pe o masa, pregatindu-l pentru transare. Din Ghita nu mai ramasese decat un starv carbonizat. Au inceput sa-l razuiasca si sa-l spele cu apa clocotita. Apoi, cutite ascutite, bisturie improvizate incepura sa-l sectioneze. "Ia apropie-te, cioflingarule!", zise un vecin, si copilul se executa, venind cu inima stransa. Un deget muiat in sange se opri pe frunte, pe barba si pe cei doi obraji, sugerand semnul crucii si impodobindu-i fata cu insemnele pagane, cum citise el in Winetou. "Pupa Craciunul!", mai zise unul, si copilul se apleca si pupa un semn taiat pe ceafa porcului. Ii taiara o bucata dintr-o ureche, o sarara si i-o dadura s-o morfoleasca. Din Ghita nu mai era acum decat o masa de carne ciopartita.


POMANA PORCULUI. Pe plita sfaraia un ceaun cu carne proaspata. Alaturi se invartea o mamaliga, iar dintr-un ibric ieseau aburi de la tuica piperata. "Poftiti la masa, oameni buni!" Si ca niste "oameni buni" care tocmai injunghiasera si ciopartisera, barbatii, scotandu-si caciulile, intrara in casa. "Hai sa luam o tuica, c-a fost an bun", zise tata si toti ciocnira pentru prosperitate. In strachinile largi, carnea fripta aburea langa mamaliga taiata cu ata. "Doamne ajuta!" Baura tuica, isi mai pusera o data si incepura sa infulece. Peste copaia cu carne lasata afara ningea incet. "Saracua€™ Ghita...", isi zise copilul, si doua lacrimi, ca doua perle albe, i se ivira la coltul ochilor. Din ceruri fulgii cadeau incet, ca o blanda purificare peste jertfa pagana. Se scuturau, cu cantec, toti merii Raiului: "Trei crai de la rasarit/Spre steaua calatorit..."