Doi scriitori. De facturi diferite, s-ar zice, legati de jurnalism si evenimentul consumat la zi, orice s-ar putea spune in plus. Fiecare in felul lui. Au ars la varful pustii sau in miezul pipei, cum nu se poate mai intens. Si au calatorit mult. Cum au putut, cum le-a fost dat. Mai cu avionul, mai cu vaporul sau automobilul sau tramvaiul, mai pe jos sau luati pe sus, nu dupa voia lor, nu se stie bine cum ar fi reactionat Hemingway in redactie la "Scanteia tineretului", nici ce ar fi facut Cosasu pe diferitele teatre de razboi ale secolului 20. Belota nu se poate juca mai lesne in conditii de campanie, asa cum Hemingway n-a dus lipsa de entuziasm si curiozitate, nici macar la Paris sau in Spania. Cand nu mai era razboi. Razboiul lui Cosasu a fost de alta natura, pana sa deschida "frontul matusilor", adica sa scormoneasca in propria viata: "Ce facem cu ea ?"
Greu de raspuns la modul general, greu de inteles de fiecare in parte. Dar sa ne pastram cumpatul si sa formulam ezitari: avem de-a face cu scriitori care au scris mult si la ziar si pe filele actualitatii imediate. Aici nu tine nici cu lipici, nici cu pacalici. Editura "Polirom", prin diligentele unui june editor si bun anglist numit Bogdan-Alexandru Stanescu, redeschide interesul romanilor pentru un mare prozator american. Si-l relanseaza, bine-venit, printr-o noua editie, sa speram ca va fi chiar si atotcuprinzatoare si nu va capota precum Cehov - editie critica, lasata de izbeliste, tocmai cand urma sa se retiparesca, dupa 50 de ani, EX-TRA-OR-DI-NA-RUL si atat de putin vehiculatul "Sahalin" - cu doua prime volume cuprinzand "Batranul si marea" si "Zapezile de pe Kilimanjaro si alte povestiri". Traduse proaspat Radu Pavel Gheo si, respectiv, Ionut Chiva nume deja consacrate dintr-o o noua echipa si dintr-o noua generatie care "se deda florarului" anglo-saxon. Luandu-se la tranta cu veteranii si prestigiosii Antoaneta Ralian, Virgil Stanciu si Stefan Stoenescu, intr-o bine-venita si fertila competitie.
Volumul lui Radu Cosasu, tot o aparitie "polirom"-ica se numeste "Supravietuirile 6. In jungla unui bloc de gheata", cumva aceeasi "marca inregistrata" a autorului specializat in arta (supra)vietuirii. Om al cartilor, om al ziarelor, om al zilei transformate in, de ce nu, buna literatura Cosasu confirma si la 70 de ani ceea ce stia bine de la 17: viata merita traita, scrisa sau chiar si doar citita. Iar se intalneste cu Hemingway prin aceasta combustie a trairii in spatiu, la unul care schimba mereu geografia lumii in timp, la celalalt, mai lenevos, altminteri, dar tot atat de atins de istoria aceleiasi lumi care-i devora pe amandoi. Nu ne este permis sa intram in deliciile epice ale celor doua volume semnate de Hemingway, dar ne putem permite sa afirmam, legat de vanatorul de imagini roman stie si ceva idis, fie vorba intre noi ca joaca de-a literatura nu este o simpla joaca. Arta compozitiei se face simtita in intreg proiectul "supravietuirilor", care au facut din Cosasu propria lui matusa: "Matusa c'est moi!". Daca "a te imbiserici" este o frumoasa si inteleapta vorba romaneasca, "inmatusirea" lui Cosasu i-a schimbat destinul si la dus, de la un jurnalism fericit omul voia doar sa scrie la junete despre fotbal, asa cum cu fervoare de anahoret al balonului rotund scrie N. Manolescu la senectute la o proza psihologic-analitica, chiar rabinica pe alocuri, de cea mai buna calitate. Pe Hemingway il putem recomanda celor care vor sa si scrie, Cosasu poate fi citit cu folos si de cei care vor doar sa vorbeasca. Doi ani din viata lui, 1968-1969, pe care-i marunteste, literarizand o realitate dramatic-istorica in acest volum au fost si doi din viata noastra. Am citit textul lui Cosasu, ca si cum am fi rasfoit propria viata. Poate ca scrisul nu ar o ocupatie cu totul inutila. Cumparati cartile din oferta Hemingway Cosasu si nu veti regreta. Ca mai traiti sau nu, comunismul si anticomunismul nu mai au, aici cel putin, nici o relevanta.
Despre "Noica si miscarea legionara" a lui Sorin Lavric, ("Humanitas, 2007) cat de curand.