Fabian - copilul care a invins cancerul

Fabian a fost operat acum doi ani de cancer la rinichi. Urmele cumplitei boli se mai vad si acum in taietura de pe burtica si in tratamentul pe care-l are de urmat si care-i face parul sa cada. In prag de Sarbatori, pustiul de 4 ani care nu are jucarii si nici prieteni spune ca-si doreste de la Mos sanatate. Si un camin linistit. Sa-l ajutam pe Mos Craciun sa-i aduca macar un zambet in dar!



"Draga Mosule,
stiu ca ar trebui sa-ti scriu cateva randuri in care sa-ti cer ceva. Eu vreau doar sa-ti multumesc pentru ca traiesc si sa-ti spun povestea mea. Era o zi ca oricare alta, abia implinisem doi anisori. Primisem o jucarie de la bunica, fiinta cea mai draga careia eu ii spun "mama", dar nu mai aveam puterea sa ma bucur de ea: imi venea sa vomit, aveam fruntea fierbinte si tremuram din cand in cand. Nici sa mananc nu mai puteam. "Mama" m-a luat in brate, m-a imbracat cu hainele bune si m-a dus la spital la Ploiesti. Am stat o vreme acolo, am facut injectii, analize, ca nenea doctorul sa descopere ce boala am. Era vineri si "mama" nu reusea sa afle de la tanti asistenta ce am: ba zicea ca am pietre la rinichi, ba o infectie. Luni, cand a venit nenea doctorul,  i-a spus "mamei" ca am o boala cu nume complicat - "nefroblastom stang" si, cand aceasta l-a privit mirata, doctorul a adaugat ca sa inteleaga - "cancer". "Mami" a plans mult-mult, aproape la fel de tare ca atunci cand tatal meu bun nu a vrut sa ma recunoasca drept copilul lui si cand bunicul se imbata si vorbeste urat, izgonindu-ne de acasa. Chiar dupa ce a aflat ca am cancer, bunicul i-a zis "mamei" sa se duca unde o vedea cu ochii cu bolesnita din casa lui. Bunica a mai plans asa tare cand mama mea cea adevarata, careia eu ii zic pe nume, Elena, si care e fata ei, a furat banii din casa si a fugit in Spania in primavara acestui an. Pentru ca nu a avut bani, "mami" sta acum mereu cu frica in san ca n-a apucat sa faca actele pe casa in care locuim acum, in Darvari. Caci cheltuind atatea pentru a ma salva de boala nu ne mai permiteam sa stam la oras, la bloc.


In zilele care au urmat, am inteles de ce plangea "mama": eu ma simteam din ce in ce mai rau, aveam nevoie de medicamente scumpe, de mancare buna. Am plecat curand la Bucuresti ca sa ma opereze un nene foarte priceput de la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu", caruia "mama" ii multumeste de fiecare data cand vorbeste de boala mea. Tare rau mi-a fost in vremea aceea: ma manca si pielea tare si-mi aparusera o multime de bubite pe fata, pe maini, peste tot. "Mama" mi-a zis ca se cheama "rujeola" ceea ce am. Ma durea tare si burtica, mai ales ca nu mai reuseam sa fac pipi aproape deloc. Dupa operatie am vazut-o pe "mami" zambind pentru prima oara dupa multe luni cand nenea doctorul i-a spus: "Am scos tumoarea, o sa fie bine". La cat lupta pentru mine, nici n-avea cum sa fie altfel. De atunci trebuie sa iau timp de trei ani citostatice ca nu cumva raul acela mare sa se intoarca. De la unele mi-a cazut parul, dar stiu ca trebuie sa fac asta pentru ca sa fiu sanatos. Desi sunt mare acum, mami nu m-a dat la gradinita pentru ca inca sunt sensibil si nu trebuie sa ma mai imbolnavesc. Nu de alta, dar nu mai vreau o taietura asa urata pe burtica.  Mami a inceput de la o vreme sa ma intrebe ce-mi doresc de Mos Craciun, dar eu o sa-ti spun, Mosule, numai tie, la ureche, caci nu vreau sa o necajesc si sa o pun sa cheltuiasca din cei aproape 3 milioane jumatate cu care ma creste lunar. Jucarii nu prea am, dar incerc sa-mi gasesc de joaca prin casa sau o pun pe mami sa se ascunda si eu o caut. Mama face mereu curat in casuta noastra de chirpici in care trebuie sa facem economie si la lemne, astfel ca uneori e tare frig. Si, cand mai vine si bunicul peste noi, ma sperii tare-tare si imi vine sa-ti cer, Mosule, numai liniste. Si sanatate pentru mine si mami, caci fara ea eu nu as mai fi".


MICUTUL LUPTÃ…TOR. Jurnalul National l-a vizitat pe Fabian cu cateva zile inainte de Craciun. Pustiul ne-a privit curios o vreme, apoi, la vederea jucariilor, si-a dezlegat limba. Fabian vorbeste ca un om mare. "De Craciun vreau sanatate de la Dumnezeu si sa plecam din aceasta casa", spune cu seriozitate. Bunica lui, Geta Constantin, si-a facut din cresterea si salvarea nepotelului - telul vietii: tratamente, alimentatie sanatoasa, controale periodice, le respecta cu sfintenie pentru ca puiul de om sa se faca mare si voinic. In casuta umila de la intrarea in satul Darvari, cu incaperile stralucind de curatenie, singura bucurie e baietelul cu ochii vii, zambitor tot timpul. "Traim din banii lui de alocatie si ce ia pentru boala. Ne e greu, pentru ca sotul meu care lucreaza nu-mi da bani si imi zice mereu sa-l iau si sa plec, dar n-am unde sa ma duc. As avea nevoie de un loc linistit pentru el pentru ca fara el viata mea nu mai are rost. Nimeni nu a vrut acest copil, nici tatal lui, nici mama lui, nici bunicul, eu sunt tot ce i-a ramas", spune inlacrimata femeia cu trasaturi asprite de suferinta. Apoi soarele-i rasare in priviri cand il vede pe Fabian apasand pe butoanele unei jucarii abia primite si razand cu foc. Darnic din fire, Fabian vrea sa imparta ciocolata lui cu toti oamenii mari si, de bucurie, ca are oaspeti, ne pune muzica populara la televizor, preferata lui. "M-am luptat pentru acest copil de cand s-a nascut. Acum am fost la Protectia Copilului sa le spun sa-mi dea drepturile asupra nepotului meu, dar mi-au spus ca fara semnatura mamei, oricum ar fi mama asta, n-am nici o sansa. Si nu e drept. Daca eu, Doamne fereste n-o sa mai fiu, o sa fie al nimanui, fara nici un drept", se plange "mama". Fabian devine serios si imbratiseaza strans-strans omul caruia ii pasa cel mai mult pe lume de el.

Oferiti-i o viata mai buna!Fabian mai are un an de tratament cu citostatice. Marea durere a Getei Constantin e faptul ca in tara nu se mai gaseste medicamentul atat de necesar baiatului - Luivac fiole. Fundatia Sensiblu a raspuns prompt apelului nostru si a donat medicamentul. Cei care pot ajuta pe Fabian cu medicamentele necesare Luivac fiole, vitamina C fiole si Cosmegen sunt rugati sa ia legatura cu redactia Jurnalului National. Pentru cei cu inima generoasa si care pot ajunge in Darvari, un sat langa Valea Calugareasca, Prahova, Fabian locuieste la casa cu numarul 153. Iar pentru oameni cu inima deschisa de sarbatori, o prietena a familiei a deschis un cont la BRD Mizil. Corina Dobre cauta sa-l ajute pe micut prin tot ce-i sta in putere.
Cont LEI: RO 76 BRDE 300 SV 3936 190 3000
Titular cont Corina Dobre

Pentru alte detalii contactati reporterul Jurnalului National, Ionela Gavriliu, la numarul de telefon 0745.046.711.

---

Despre autor: