Primul Craciun cu brad la Curtea Regala s-a organizat in 1871 pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I si a Reginei Elisabeta.

In ultimul numar al anului 1902 al hebdomadarului de limba franceza al inaltei societati bucurestene, La۪Ind̩pendance roumaine, Regina Elisabeta publica un lung articol cu accente dickensiene, in care rememora sarbatorile de Craciun ce le petrecuse in Romania incepand cu 1869, anul casatoriei sale cu Principele, viitorul Rege Carol I.


CA O ZÃ…NÃ… CARE ZBOARÃ…. "Pentru primul nostru Craciun impreuna ii facui cadou Principelui Carol un bradulet al carui singur ornament era un mic leagan, cel mai mic pe care l-am putut gasi, caci ma temeam sa nu ma insel si ca acest simbol sa nu fie prematur! Al doilea Craciun ne-a fost complet ruinat de o criza ministeriala, cum ne-a fost si cel de-al treilea, pentru cel de-al patrulea in schimb (1873), ma reintorceam pentru prima data in vechea mea patrie impreuna cu fiica mea, pe care am prezentat-o astfel pentru prima data mamei si fratelui meu... A fost un Ajun ca altadata, cu multi invitati, cu fiicele seniorilor ce ne erau vecini, dar si cu fetite de la orfelinatele din jur. In mijlocul acestei multimi galagioase, fiica mea, Principesa Marioara, mi se parea ca o zana ce zboara". Principesa Marioara a incetat din viata in primavara lui 1874. "Nu am mai sarbatorit apoi Ajunul Craciunului, dar nu am scris aceasta niciodata rudelor noastre, caci nu vroiam sa ii intristam pe cand cantau in jurul brazilor lor impodobiti... Am fost apoi, mult mai tarziu, invitati la alte Ajunuri. In lipsa mea, datorata exilului din 1892-1894, o tanara principesa mostenitoare venise si doi bebelusi vazusera lumina zilei (Principele Carol si Principesa Elisabeta), si cand le vazui capetele balaie m-am rugat Domnului in gand, cerandu-i sa imi dea putere. Si Domnul nu m-a abondonat, am invatat, gratie Lui, sa surad din nou. Astazi multa vreme a trecut si in curand voi fi pregatita din nou sa ma duc la Ajunurile copilasilor din familia noastra ca matusa pe care o asteapta cu bratele deschise, deoarece le aduce o multime de cadouri si poate ca acesti copilasi simt in bratele care ii strang si buzele care ii imbratiseaza sentimentele materne ce nu mi-a fost dat sa le incerc doar atat de scurta vreme".


UNICUL CRÃ…CIUN FERICIT. In binecunoscutele sale "Memorii", Principele Carol evoca Ajunul Craciunului anului 1874, care a fost "de o frumusete stralucitoare". Pentru prima data in Romania, au fost impodobiti de insasi Principesa Elisabeta in Sala Tronului 14 brazi frumosi, dupa obiceiul tarilor nordice, si intreaga lume buna a Bucurestiului avea sa fie prezenta si sa primeasca cadouri simbolice. Acest Ajun straluceste si acum in memoria mea, scria Carmen Sylva, si amintirea lui nu va fi cu putinta de a fi vreodata inlocuita, caci fu poate unicul meu Craciun cu adevarat fericit. I-a urmat o noapte lunga, intunecata, precum celelalte Ajunuri ce i-au urmat".


Regina Maria facea cadouri romanilorIn Romania convietuiesc cetateni de multiple confesiuni crestine si religii. Aceasta stare de fapt se regaseste si in interiorul Familiei Regale, daca ne amintim faptul ca primii doi regi, Carol I (1866-1914) si Ferdinand I (1914-1927), erau de confesiune catolica, la fel si regina Ana, regina Elisabeta (1869-1914) era luterana, in timp ce regina Maria (1914-1927) era o fiica a Bisericii Anglicane. In schimb, conform constitutiei regale, "coboratorii Mariei Sale, respectiv, principii si principesele Romaniei, vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului", prin urmare regele Carol al II-lea si ceilalti, fratii sai, regele Mihai, si regina mama Elena, nascuta princepsa a Greciei, au fost botezati ortodox. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam faptul ca, Romania va adopta in preajma primului razboi mondial, calendarul iulian revizuit, ceea ce presupunea un decalaj de 13 zile raportat la tarile Occidentale. Craciunul avea sa cada si el sub aceeasi "incidenta". Din acest din urma motiv, Familia Regala a sarbatorit, decenii de-a randul Nasterea Domnului - Craciunul, in doua randuri: la 24 decembrie (asa cum il serbam si noi astazi), dar si la 6 ianuarie, pe stil vechi, o data cu Romanii de confesiune ortodoxa.


CRÅCIUN PE FRONT. Regina Maria urmeaza acelasi principiu, incercand sa se imparta intre indatoririle de familie, dar si cele oficiale de regina, fiind prezenta la ambele evenimente. Pana in anul 1911, cand comunitatea anglicana a ridicat edificiul cunoscut sub numele de Biserica Anglicana, principesa Maria obisnuia sa frecventeze, in particular, impreuna cu regina Elisabeta slujbele bisericii evanghelice germane. In timp ce regii Carol si Ferdinand mergeau la Catedrala Sfantul Iosif. Pentru regina Maria, Craciunul este legat si de primul razboi mondial, de refugiul de la Iasi. Craciunul greu incercatului an 1917. Un Craciun petrecut in mare parte cu pregatirea pachetelor, ce trebuiau trimise soldatilor.  "Ziua de Craciun! De obicei era o zi plina de flori; toti prietenii si cunostintele mele imi trimiteau flori. Casa noastra era parca o gradina. Aici nu se poate gasi cu nici un pret o floare, nici macar cel mai mic buchet de toporasi. La 11:00 a avut loc o slujba oficiala la Mitropolie. Inainte si dupa, munca si iar munca, caci trebuia sa sfarsim pregatirea pachetelor de Craciun. In aceasta seara am trimis pe front 3.000 de pachete, 400 au fost trimise inainte regimentului meu si mai sunt 1.000 gata pregatite pentru spitale iar noi lucram  fara clipe de ragaz."  


MARE SERBARE. Anul urmator o gaseste pe regina de asemenea in slujba romanilor aflati pe front. "Luni, 24 decembrie 1918-6 ianuarie 1919: Ajunul Craciunului la romani. Multe de facut, foarte ocupata, adunand cat de multe daruri este posibil in aceste imprejurari dificile.Am reusit mai mult sau mai putin, sa gasesc cate ceva pentru fiecare, si lucruri dragute pe deasupra. Dejun si o mica slujba la Vechiul Palat, potrivit obiceiului (a€¦). La opt mare dineu cu toata casa noastra. Am avut doar un mic brad de Craciun pe bufet si darurile modeste au fost date din mana in mana. Dupa dineu ne-am schimbat cu totii in costume nationale romanesti si am plecat la o mare serbare data de familia Chrissoveloni, sub patro-najul meu, pentru soldatii francezi, englezi si romani. Ne-am intors in jur de 1:00 cu sentimentul ca totul a fost un success", scrie regina Maria.


SUFLET GENEROS. Pe timp de pace, Craciunul reprezenta si o sarbatoare de familie. "Sambata, 6 ianuarie 1923, m-am dus la pomul de Craciun pentru Mihai. La 7:30 am avut o mica adunare in jurul pomului nostru de Craciun, care anul acesta n-a reprezentat pentru mine nici o bucurie fara Ileana, si de asemenea fara celelalte doua fete mari ale mele, care nu sunt aici. Am daruit tuturor cadouri."


Craciunul nu insemna doar sarbatoare, regina Maria incerca sa fie prezenta oriunde era nevoie de ea, ajutand cu bani, imbracaminte, ocupandu-se de opere de caritate, coordonand multe dintre acestea sau acceptand inaltul patronaj. "Vineri, 6 ianuarie 1922, imediat dupa micul dejun, inainte ca vreunul din familia mea sa-si faca aparitia, m-am dus la un pom de Craciun, intr-una din mahalalele sarace, printre muncitori, in partea in care lucreaza doamna Ivlev. Era o zona puternic socialista, insa ea a facut acolo multe lucruri bune. Eu am fost o data sau de doua ori si am ajutat cat am putut. Doamna Ivlev munceste in numele meu si cu ajutorul meu, in masura posibilului. De acolo, dupa ce am dat haine, jucarii si dulciuri la multimea de vaduve si orfani, m-am intors repede la palat ca sa ma imbrac pentru obisnuita mica ceremonie religioasa a Ajunului de Craciun cu Mitropolitul si Sfanta icoana."

Regina Maria, suflet generos si darnic, era prezenta si in timpul anului printre romani ajutand si incurajand, dar cu atat mai mult avea sa fie alaturi de acestia, in Ajun, sau chiar in ziua de Craciun pentru a le aduce o raza de bucurie.