Joaquín Cortés ne-a imbratisat miercuri seara, prin spectacolul "Zapatos Blancos", cu arta si daruirea sa. Cantaretii si instrumentistii ce l-au insotit pe "vrajitorul" Joaquín pe scena abia mai puteau tine ritmul cu pasii lui. O miscare lenta devenea brusc un iures in care piruetele concurau milisecundele. Lait-motivul era mereu o succesiune atat de rapida de pasi, incat ramaneai cu sufletul la gura pana se opreau. De fapt, se opreau doar cateva secunde, apoi Cortés insusi devenea un alt ritm, cu alte feluri de miscari...  Nu poti sa ti-l reprezinti pe dansatorul de flamenco fara pantofii lui albi. Ei traiesc in simbioza cu tiganul spaniol, atat de mandru de etnia sa. Ei sunt primii care afla noile idei ale acestuia... O bataie usoara din calcaie, patru puternice. Apoi alte zeci, bubuitoare, dar cu precizie de ceasornic elvetian. OlÈ! Joaquín Cortés privea, dupa fiecare izbucnire patimasa, dar precisa, a trupului sau creat de dans, in public. Nu este un culegator de aplauze. Insa, daca ele il invaluie, Cortés prinde aripi. TRANDAFIRUL ROSU. La un moment dat, "vrajitorul" a primit un trandafir rosu ca patima. Imbatat de aplauze, a coborat in public. Sala a inceput sa freamate! "Baia de multime" l-a apropiat si mai tare de oameni. Ne-a spus cat de fericit este ca se afla aici. Apoi a dat niste indicatii pentru luminarea mai speciala a scenei. Dintr-o data, intr-un con de lumina, l-am zarit pe Cortés singur. Singur cu pasii lui grabiti, singur cu mainile sensibile, acompaniat din spatele haloului stralucitor de cei 11 membri ai orchestrei sale. Acordurile navalnice s-au sfarsit brusc, in aplauze tumultuoase. Lui Cortés i s-a inmanat diploma oficiala de presedinte de onoare al unui centru antidrog din Romania. Pantofii sai albi il vor purta rapid spre alte zari, pe alte scene, dar poate ca drumurile sale se vor mai "intalni" cu Romania.