Victorie! Dar pentru ce?!

Ramona Stancu s-a nascut la 16 decembrie 1989 in centrul Bucurestiului, la Spitalul Coltea. Razmerita incepuse la Timisoara, iar Bucurestiul vuia de zvonuri. Mama Ramonei nu a stiut prea bine ce se intampla pana a ajuns acasa. Isi aminteste si astazi emotiile puternice si frica teribila care o cuprinsesera in acele zile.

Spitalul Coltea, de la Piata Universitatii, s-a aflat chiar in mijlocul evenimentelor la 21-22 decembrie a€™89. Maria Stancu povesteste cum a stat cu frica-n san dupa ce si-a nascut fetita, la 16 decembrie. "Se vedea afara de pe fereastra, dar atunci eu nu realizam foarte bine ce se-ntampla. Imi dadeam seama ca e ceva grav, adica se trage, dar nu realizam. E o revolutie, cineva se revolta, dar ce se-ntampla? Caci nimeni nu ne spunea nimic. Toata lumea se agita, medicii, asistentele. Intr-un final am realizat."


INTRE FRICÃ… SI FRICÃ…... Ca si celelalte mame din maternitate, femeia se zbatea intre teama provocata de evenimentele din strada si cea de a nu suferi o trauma din cauza nelinistii de dupa nastere. "Emotiile erau foarte mari. Eu atunci eram lauza si imi faceam tot felul de griji sa nu se-ntample ceva, pentru ca in perioada asta e foarte riscant. Eram foarte ingrijorata. Ma uitam pe fereastra, dar nu foarte mult. Tot timpul eram asa, constienta de lucrul asta, si ma retrageam", povesteste Maria Stancu. Sotul si rudele n-au putut sa o viziteze, iar ea a ramas singura: "N-aveau cum sa ajunga la mine. Le era frica sa iasa din casa si au venit foarte tarziu. Sotul a ajuns la mine in cele din urma si s-a intors la matusa mea, sa ramana peste noapte acolo. Doar la telefon am sunat de la spital, si atat. Dupa aia au venit la mine pe 18, dar au stat foarte putin. Vizitele erau foarte scurte si nu peste noapte, pentru ca ne era foarte frica sa nu se intample vreo nenorocire", spune mama Ramonei. Nu se declansase razmerita si in Bucuresti in primele zile dupa Timisoara, dar zvonurile erau din ce in ce mai multe, iar agitatia se simtea in aer. Europa Libera emitea spre toate casele romanilor si dadea avertismente. Toti se asteptau la o izbucnire in orice moment, iar la maternitate situatia era din ce in ce mai tensionata.


MAREA BUCURIE. "Am stat la spital pana pe 21, cand a venit sotul si m-a scos. Eram foarte socata de ce se-ntampla, pentru ca eu nu iesisem afara si acum era foarte multa lume pe strada. A venit un coleg de serviciu cu masina si m-a luat. Nu intelegeam ce se-ntampla. Se urcau pe capota noastra si ne faceau semnul victoriei. Ne spuneau toti sa-i punem numele fetitei Victoria, dar deja stabilisem numele fetitei cu nasii si nu puteam sa mai dam inapoi. As fi vrut sa se numeasca Victoria, dar deja stabilisem Ramona Mihaela, dupa numele fetei celei mari a nasei.

---

Despre autor: