Un om suparat

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unii se nasc suparati. Dintre cei care vin pe lume indispusi, cativa trag tot timpul profit din aceasta vesnica imbufnare, fiindca induc in semeni un reflex de culpa. Acestia nu-si dau seama de ce trebuie sa se simta vinovati, dar le fac suparatilor toate hatarurile, numai sa nu-i mai vada atat de porniti pe lume si pe soarta.

Un sculptor, acum in varsta, desi lipsit de un mare talent, a dobandit tot ce ar fi putut obtine un artist mult mai dotat decat el, spunand mereu ca ii e scarba de Bucuresti si de oamenii de pe aici. Iar oamenii de pe aici, in loc sa il ignore, i-au dat comenzi, l-au tinut in rosturi administrative importante si au stat in fata lui cu capetele plecate, doar-doar l-or vedea daca nu senin, macar mai putin neguros. Poate si pentru ca asa cum unii se nasc suparati, unii se nasc cu un continuu simtamant de datornici. Dau oricat si orice ca sa scape de senzatia ca au niste rate neplatite, pentru care, cu toate ca nu le cunosc, vor da candva socoteala.

Ar mai fi o chestiune care-i asigura sculptorului nascut suparat un regim privilegiat, peste ceea ce ar putea castiga cu talentul lui de mijloc. Se supara rau cand comenzile care i se dau nu-s cele mai mari cu putinta. Si atunci functionarii din cultura care se ocupa cu impartitul comenzilor il lasa sa ridice monumente din ce in ce mai inalte si mai aiuritoare, ca sa scape de nesfarsita lui surescitare, de aerul lui iritat. Credeti voi - spune expresia sa ofensata - ca ma prostiti, ca nu stiu ce urmariti? Nu sunteti vrednici nici macar de dispretul meu. Iar daca imi pierd vremea acceptand sa inalt niste statui e pentru ca statuile ma scarbesc si mai tare decat viata pe care trebuie s-o duc alaturi de voi.

Fiind alcoolic, comenzile cu care ii e indulcita bosumflarea sunt lungite, cere tot timpul suplimentari aberante de fonduri, discutiile cu el sunt incoerente, dublate de jigniri, totusi i se suporta marlania pentru ca, nu-i asa?, geniile au ciudatenii.

Multi din oamenii care au de a face cu el ar vrea sa nu-l fi cunoscut si sa nu fie obligati sa-l viziteze. In sinea lor, ii doresc ce-i mai rau si se culpabilizeaza si mai multpentru ceea ce simt.

Oameni, ca artistul despre care scriu, sunt considerati in zodia fatalitatii. Desi n-ar trebui decat sa le spui nu, iar cand supararea congenitala pare a le da in clocot sa-i bagi golaneste in ma-sa in cel mai neaos mod cu putinta. E uimitor ce poate sa rezolve de multe ori o injuratura bine si ferm articulata.

---

Despre autor: