Primul volum din seria de autor Doris Lessing, „O coborire in infern", este de astazi disponibil in librariile romanesti.

Traducerea romaneasca a romanului „O coborire in infern", realizata de Virgil Stefanescu-Draganesti, se afla la a doua aparitie pe piata editoriala romaneasca. Prima data, aceasta proza a cistigatoarei Nobelului pentru Literatura din 2007 a fost accesibila publicului roman in 1986, in Colectia „Globus". Editia din „Biblioteca Polirom", care beneficiaza de o prefata semnata de Mircea Mihaies, este insa una revizuita si reprezinta prima aparitie a unui text de Lessing dupa 1989.

Scriitoarea a produs o sintagma pentru a-si caracteriza romanul nominalizat la Booker in 1971: „Fictiunea spatiului interior". De ce o face e clar de la primele pagini, abordind un subiect actualmente monopolizat de popcultura si de cinematografie: amnezia. Profesorul de „clasice" de la Oxford Charles Watkins este pacient al Central Intake Hospital, dar si o enigma pentru medici. A aparut de nicaieri, fara identitate si complet amnezic. Incercarile de a-l indopa cu medicamente sau de a-l supune unor cure prelungite de somn nu dau rezultate. Ca si structura, romanul oscileaza intre incercarile detectivistice ale personalului medical de a-i depista apropiatii si de a-i pune in legatura cu el si voiajul launtric pe care il efectueaza Watkins, cele doua directii convergind doar la final, de altminteri previzibil.

Ca atare, proza combina ceea ce la inceput pare un flux al constiintei marca Joyce, care devine din ce in ce mai coerent pe masura ce protagonistul esueaza pe un tarm tropical si intilneste animale fantastice, si rapoarte medicale, plus schimburi de misive - fie intre medici, fie intre ei si apropiati ai lui Watkins -, „fidel" reproduse in text. Mai mult, proza este divizata, dupa cum puncteaza si criticul literar Mircea Mihaies, intr-o parte destinata sondarii psihicului lui Watkins si in alta care pune accentul pe o mizanscena destinata unui amplu dialog cultural. Prima dintre ele este cea mai ofertanta: periplul protagonistului, prezentat paralel cu calvarul sau spitalicesc, reprezinta o reluare a traseului initiatic fara de care e greu de conceput literatura (de la Ghilgames la Ulise, de la Iason la Sindbad) pe care Lessing o recicleaza cu o originalitate care nu mai parea posibila, abolind reperele temporale si spatiale care predeterminau acut motivul.