"Nu exista teme. Fiecare lucrare isi are propria tema. Exista doar o stare de spirit care le uneste pe toate. Un psihedelism intarziat, post-factum, unul «de bartanete» care izvoraste din era flower-power pe care am trait-o in copilarie si adolescenta. Asa vedeam noi lumea si acele timpuri in care Militia lui Ceausescu si Securitatea nu-ti dadeau voie sa spui sau sa arati ce simti." Acestea sunt gandurile care-l insotesc pe regizorul Tudor Chirila in expozitia de arta fotografica digitala ce-i poarta semnatura.
  Unde mergem? La Teatrul Metropolis sa vizitam o parte a lumii reale sau a unei lumi imaginate in culori si tonuri vesele sau, dimpotriva, in nonculori, ce te arunca fie in neant fie intr-o uimire ce nu te lasa sa ai senzatia de linistea€¦ un timp.


SUPRAREALISM. Ne atrage prin imagine si titlu: "Grup de copii ajunsi la capatul lumii", "Plaja pe luna", "Portretul fetei care n-a vrut sa faca baie in mare", "Peisaj cu figuri si lumanare albastra", "Autoportret cu pasare digitala", "Pe un tarm linistit", "Personaj in rosu pe un mal ondulat" - sunt doar cateva fotografii care ne introduc intr-o lume plina de diversitate. Robotizarea lui Don Quijote autodistrus prin cupa flacarii de vin. Teama de neant a unei femei; crepusculul personificat prin privirea unui caine avid; orasul natal intr-o lume colorata cu roz si albastru poarta amprenta unei pisici al carei ochi face lumina; capatul lumii este imensitatea apei, acolo unde vasele se scufunda si doar o statuie pare ca are stabilitate, acolo unde doar imaginea sperie, iar cei mici par ca nu realizeaza pericolul! Urmeaza un "Tarm linistit", cu doua cupluri antitetice : doi tineri se iubesc, alti doi nu. De ce ramanem surprinsi in atata liniste? De omul care se vede pe sine cu privirea vulturului. Excentricul figurii feminine care musca din marul interzis este imaginat in apa desprinsa din Venetia romantica; "Autoportret cu pasare digitala" ­ intre o umbra infinita a eului si un ochi imaginat ca o pasare digitala, totul intr-un peisaj inundat de o lumina cosmica.
Fie ca este vorba despre imagini luate din irealitatea imediata ori din banalitatea cotidiana transformata in ceva inedit, regizorul Tudor Chirila creeaza forme suprarealiste, individualizate cu ochiul unui artist.