Balada butoaielor lui Dinescu

CHESTIUNEA ZILEI
Cat de repede se trec minunile! Teribilul vin de Potelu, care inundase Piata Universitatii, in semn de omagiu adus Revolutiei, dar si botezului ca boier de Galicea Mare al poetului, devine si el amintire. Ia urma poeziei si a pamfletelor dinesciene, care i-au dat atata bataie de cap lui nea Nelu. Politicianul mirosise la timp mosieria din capul fostului geniu sarac al Sloboziei. In treacat fie zis, Ion Iliescu a inteles atunci cu amaraciune ca, lasata de capul ei, fosta clasa muncitoare tanjeste ca dracua€™ s-ajunga ba burgheza, ba mosiereasca.


Istoria dramaticii evacuari a lui Dinescu din crama de la Galicea Mare e deja cunoscuta. Mostenitorii boierului doljean Durlanescu l-au facut muci. Capitalismul abia incropit a intrat in conflict cu propriile aspiratii. Invingator stralucit in razboaiele de la CNSAS si pe frontul conflictului aviar condus de Flutur, aparandu-si eroic gastele, curcile si bibilicile, parintele galbioarei de Potelu s-a vazut umilit de executori. In linistea nefireasca a cramelor de la Galicea se auzeau melcii cum ii scoteau limba.


Dar "vinul boierului" mai avea o sansa. Pamfletarului ii mai ramasesera butoaiele, "a€¦ butoaie mari butoaie scurte/ cu viata scursa in pahara€¦". Mostenitorii boierului doljean, insa, nimic, fiare. Nici de prasila nu vor sa-i lase vreo doaga. Logica lor e impecabila: ce crama e aia fara butoaie? Rationamentul poetului e si el teapan. Butoaiele lui Durlanescu au putrezit, din pacate, o data cu clasa din care facea parte boierul. Nici o doaga n-a supravietuit comunismului. Nu ca n-ar fi vrut. Dar atata rezista un butoi, indiferent de regimul politic. 50 de ani. Si s-a iscat scandalul. Dinescu si-a tras ultimele vedre din vinul care a dat stralucire locului, pastrandu-si butoaiele ce i se cuveneau. "Retrocedatii", furiosi, la gatul lui: ne-a umflat butoaie istorice "din lemn lacuit si cercuri de metal scump, ne-a lasat si pe-ntuneric, ca a scos firelea€¦".


"Mambo Siria!", le da cu tifla Rimbauld. Mandru ca a contribuit la renasterea poeziei, dar si a boieriei la poalele Carpatilor, Dinescu este astazi mahnit nu fiindca urmasii Durlanestilor, pentru care a luptat impotriva dictaturii, habar n-au de versurile lui, ci fiindca aia nu-i mai lasa nici macar cepurile.


Prin retrocedarea de la Galicea Mare democratia a cucerit inca o victorie, insa a sucombat galbioara de Potelu. Exilat pe celebra boaba de piper, poetul-fermier a ramas doar cu pasaretul.


Tristetea povestii butoaielor lui Mircea Dinescu s-a nascut din tristetea capitalismului romanesc. E marfa sa fii capitalist, dar depinde de care parte.

---

Despre autor: